Rubrica saptamanala in ziarul "TELEGRAF"(Constanta)
1.Cum se poate modifica relatia sef-subaltern dintr-o intreprindere/ firma pentru a obtine un climat de munca favorabil ?
Prin schimbarea atitudinii conducerii , stabilirea si definirea clara si publica a obiectivelor
intreprinderii / firmei, managerilor, compartimentelor, definirea fiselor postului, stabilirea criteriilor de apreciere a performantei individuale si evaluare a personalului (si unele si altele trebuie sa fie publice).
( 21.12.2001 ).
2.Ce loc ocupa in psihologie caracterologia ?
In prezent, caracterologiei nu i se mai acorda aceeasi importanta ca in urma cu cateva decenii
cand clasificarea oamenilor era socotita mai importanta poate decat performantele lor sociale. Intre Tratatul de caracterologie al lui Gaston Berger , personalitatile accentuate ale lui Karl Leonhard si tipurile de lideri descrise in psihologia manageriala , exista sute de alte tipologii interesante, captivante si valabile in anumite limite. Tendinta actuala se pare ca este aceea de a centra investigatia psihologica pe performanta unei persoane ( pe ceea ce face sau poate face ) si nu pe cum este acea persoana ( caracteristicile ei, modul in care gandeste, etc.). Motivele sunt de ordin pragmatic . Exemplu : un patron/manager este interesat daca un angajat poate indeplini eficient o sarcina concreta si/sau utila in cadrul firmei lui si nu daca acel angajat are doctoratul in domeniu, l-a citit pe Cioran si ii place muzica lui Stravinsky. (21.12.2001)
3.Care este relatia dintre psihiatru si psiholog respectiv intre psihiatrie si psihologie ?
De diferenta , in anumite limite de complementaritate si in nici un caz de similitudine . In esenta, psihiatrul investigheaza persoanele cu afectiuni psihice majore ( boli psihice ) si are competenta de a a formula un diagnostic psihiatric. Psihologul nu are competenta de a formula un diagnostic psihiatric . El poate evalua numai performantele oamenilor normali (obisnuiti) si in conditii sociale date. In general, exista o reticenta in apela la psihiatrii si implicit la psihologi deoarece in constiinta comuna acestia se ocupa numai "cu nebunii ".( 21.12.2001)
4.Care sunt criteriile normalitatii psihice ?
Este riscanta definirea normalitatii psihice numai in cateva cuvinte. Fara sa o definim enumeram totusi unele elemente importante din punct de vedere psihologic : satisfactie privind starea actuala , capacitate intacta de a-si juca rolul si de a -si indeplini sarcinile, productivitate (eficienta) crescuta , angajare in "proiecte", capacitate de iubire, interes pentru anturaj, autonomie individuala, certitudine privind controlul intern, incredere in sine si stima de sine crescuta. Desi fiecare dintre atributele enumerate mai sus ar trebui discutate in detaliu ( in special ultimele) ne limitam la a mentiona un aspect interesant din punct de vedere psihologic : o persoana care are o parere proasta despre sine nu poate avea o parere buna despre ceilalti. Poate in acest fel am putea intelege una din cauzele ale disputelor la care asistam foarte frecvent cu totii pe ecranul magic televizorului sau pe strada. (21.12.2001)
5.Se poate realiza un test de orientare scolara si profesionala in sprijinul elevilor clasei a VIII-a
in vederea inscrierii la viitorul liceu respectiv scoala profesionala ?
Da, dar numai cu un caracter informativ sau consultativ si nu cu un caracter de decizie ( "X merge la la liceu " ; "Y merge la profesionala" ). Problema este complicata din mai multe puncte de vedere. In primul rand exista o veche tendinta de a eticheta elevii de genul : exista elevi de nota 7 ( respectiv daca a intrat la liceu sa spunem cu media 7 se presupune tacit ca va termina liceul tot cu media 7) . In al doilea rand nimeni nu poate garanta ca daca un elev are o performanta scolara foarte slaba ( respectiv foarte buna ) anul acesta , performanta va fi la fel si anul urmator. In al treilea rand nu exista o corelatie directa intre rezultatele scolare ( care valideaza de multe constiinciozitatea si/ sau submisivitatea ) rezultatele obtinute la teste psihologice ( care valideaza in principal inteligenta, aptitudinile si creativitatea ). In sfarsit, nu poate fi luat dreptul unui elev de a da examen unde crede ca poate face fata ( chiar daca greseste ; daca nu merita nu va intra ) tocmai pe considerentul ca intre performantele scolare ale elevilor si performantele sociale viitoare nu exista o corelatie semnificativa. In sfarsit, invatamantul nostru este un invatamant de masa care mai mult inhiba decat incurajeaza si acest fapt nu trebuie uitat in contextul acestei discutii. Ca sa spunem lucrurilor pe nume : foarte multi directori de scoala manifesta un entuziasm debordant daca exista posibilitatea de a avea un psiholog in cadrul institutiei lor. Dar de cate ori acest lucru se materializeaza si psihologul apare incep sicanele ( i se spune CE sa faca ,etc) si toate se termina cum au inceput : nu se va gasi nici spatiu, nici birou, nici post si psihologul va deveni profesor . ( 28.12.2001)
6.Mass-media prezinta in mare masura drept stiri: furturi, crime , violuri , pruncucideri si
incesturi. Acestia sunt romanii nostrii ?
Nu. Acestia sint unii dintre romanii nostrii . In unele cazuri cazuri comportamentele antisociale sunt generate de alcool, saracie, mizerie, promiscuitate, incultura, analfabetism si primitivism ( am vazut cu totii la stiri oameni si sate care traiesc la nivelul Evului Mediu ) . In alte cazuri este vorba de lipsa de repere sociale respectiv de inexistenta unui sistem de valori sau chiar de inversarea lui ( cum ati califica un sistem social care ignora furtul …de la un miliard in sus ?!). In esenta, putem compara realitatea sociala cu o padure . Imaginea padurii va depinde de maniera de prezentare. Cu un deceniu in urma aveam numai copaci falnici si eram campioni la lipsa uscaturilor. In prezent, nu se mai vad copacii deoarece padurea este prezentata in mod predominant prin intermediul uscaturilor ( furt, incest, viol , incest ) . Un ultim exemplu. Daca intr-un sat cu 500 de familii exista un singur caz in care un locuitor beat sau oligofren violeaza o batrana, comunitatea este revoltata, actioneaza pentru pedepsirea vinovatului dar nu se simte in pericol ( celelalte 499 de familii se afla sub zodia normalitatii ). Daca acelasi caz este prezentat pe ecranul televizorului si cu lux de amanunte , imagini si detalii anatomice , il vor vedea mii de oamenii. Senzatia acestora va fi in mod obiectiv una de revolta , amenintare si neputinta . Din pacate, exista o tendinta puternica in mass-media prin care comportamente marginale ( atipice ) sint prezentate drept comportamente medii ( tipice sau frecvente). (11.01.2002).
7.Ce fel de persoana este aceea care poate "uita" o sacosa cu grenade langa Gara de Nord ?
O persoana pentru care viata altora nu valoreaza nimic si cu care nu este recomandabil sa ne intalnim. Dar cred ca mai important este sa aflam cum este posibil sa dispara grenade din depozitele militare care sunt pazite 24 de ore din 24 . (11.01.2002).
8.Exista tehnici prin care ne putem dezvolta calitatile , aptitudinile si personalitatea ?
Da. Principiul de baza este relativ simplu : oamenii sint fiinte autoprogramabile. Problema este ce anume putem dezvolta si pana la cel nivel. Este cunoscut faptul ca aptitudinile se dezvolta prin antrenament . Mai putin se cunoaste faptul ca exista tehnici de dezvoltare a personalitatii . Acestea presupun implicarea constienta a individului in propria lui evolutie si nu au nici o tangenta cu tehnicile primitive de spalare a creierului sau cu tehnicile de indoctrinare folosite in sectele religioase sau in unele secte de tip yoga. La noi este inca prematur sa vorbim despre aceste tehnici in conditiile in care exista un numar apreciabil de indivizi care nu respecta regulile minime de convietuire sociala ca sa nu mai vorbim de cazurile in care chiar unele institutii nu-si respecta propriile lor norme de functionare .
( 11.01.2002 )
9.Ce fel de oameni este bine sa evitam in relatiile sociale ?
Decizia este de ordin personal. Fiecare ne alegem cercul nostru de prieteni si de cunostinte in raport cu sistemul nostru de valori si conform preferintelor noastre. ( 11.01.2002 )
10.De ce oamenii devin nervosi in preajma sarbatorilor de iarna ?
Suntem tentati sa credem ca principala cauza este una de ordin financiar . Lipsa banilor este intr-adevar o problema . Dar exista si cauze mult mai profunde. Sarbatorile de iarna sunt in acelasi timp o forma simbolica de bilant individual si o testare a aderentei individului la o comunitate. Daca bilantul e negativ si daca individul nu este integrat intr-o comunitate, el poate avea probleme. Se stie ca in perioada sarbatorilor de iarna creste frecventa sinuciderilor. ( 28 .12. 2001).
11.Ce se poate face pentru a diminua tensiunea din zilele sarbatorilor de iarna) ?
Tensiunea se poate diminua in aceste zile daca actionam in toate celelalte deci in tot cursul
anului ! Trebuie sa invatam sa nu mai facem totul " in ajun " deci in pripa, ineficient si cu
pierderi. O lunga perioada de timp nu am fost invatati si nici incurajati sa ne fixam singuri scopurile . Acum platim pretul pentru aceasta situatie. In preajma sarbatorilor oamenii se simt singuri si parasiti , fara a avea o baza reala pentru acest sentiment. Explicatia este de ordin social.La noi, sentimentul de apartenenta la o comunitate nu a fost cultivat in mod real.( 28.12.2001).
12.Intr-un cerc de prieteni, o profesoara de liceu a povestit revoltata cum elevii ei si-au surprins directorul ascultand pe la usi in timpul orelor. De asemenea, in timpul pauzelor el chestioneaza elevii cu privire la comportamentul pe care il au profesorii in timpul orei. Cum calificati acest comportament ?
Comportamentul prezentat are la baza suspiciunea si prezumtia de vinovatie si/sau incapacitate profesionala aplicate profesorilor. Directorul in cauza are nevoie de certitudini absolute si are convingerea ferma ca spionarea colegilor este cea mai sigura cale de a afla adevarul si ceea ce ei nu vor sa spuna de buna voie. Rezultatul este desconsiderarea autoritatii profesorilor in fata elevilor ( a discuta cu elevii despre un profesor in lipsa acestuia poate inseamna barfa) si in consecinta scaderea respectului lor fata de ei insisi. Dar cel mai grav aspect relatat de dvs este transformarea elevilor in spioni ai profesorilor ceea ce echivaleaza cu reinstituirea practicii delatiunii . Alte comentarii sunt de prisos. ( 17.01.2002)
13.Opiniile pe care le intalnim cel mai adesea in jurul nostru sunt de genul : 'toti fura"; "toti
mint" ; " oricine poate fi cumparat " ; " totul se rezolva daca ai bani" ; nu poti sa ai
incredere in nimeni si in nimic "; "nu mai exista dreptate" , etc. Daca aceste opinii spun
adevarul, noua ce ne mai ramane de facut ?
Problema in sine nu este legata de adevarul acestor opinii ci de proportia in care exista in
realitate situatiile la care aceste opinii fac referire. Daca un individ de pe strada X a furat azi
20 de m de cablu telefonic, aceasta nu inseamna ca toti cetatenii, de pe toata strada X , vor
fura a doua zi toata linia telefonica. Extrapolarea unui caz particular de la "unul" la "toti" este
una din caracteristicile dogmatismului. Se ajunge aici deoarece acel prim individ nu este prins
,daca este prins nu este pedepsit, daca este pedepsit scapa deoarece dupa opinia unor organe
abilitate nu poate suporta detentia. Prin urmare, prezumtia de vinovatie va fi atribuita prin
generalizare unei intregi categorii sociale si vinovatii vor fi cautati exact acolo unde nu exista
si nu vor fi gasiti chiar daca trimitem in misiune toti ofiterii acoperiti la care a facut referire
recent domnul prim-ministru. Si cercul se inchide. O analiza se poate face si asupra celorlalte
opinii dar in context putem spune numai ca in esenta ele redau o neincredere in functionarea
societatii si a institutiilor ei dar si in fortele proprii . Ce se poate face este ca fiecare sa
porneasca de la starea lui materiala prezenta ( si nu de la a altora !) de la calitatile si
posibilitatile lui proprii si de la utilizarea eficienta a acestora. Numai prin participare si
implicarea in viata sociala oamenii pot schimba ceva in propria lor tara. Acestea sunt singurele
certitudini. ( 17.01.2002)
14.Din presa aflam ca un militar in termen s-a sinucis in post, ca altul fuge cu pusca cu tot
si dupa aceea face acelasi lucru, etc. Tot din reportaj aflam de la comandantul lui ca "era un tanar linistit care nu creea probleme". Acelasi lucru il spun parintii si vecini lui. Daca tinerii care pleaca in armata fac si un examen psihologic pe care il trec, atunci cum se explica aceste sinucideri ?
Problematica sinuciderii este foarte complexa si geneza acestui comportament autodistructiv nu are neaparat legatura cu mediul militar (de cele mai multe ori sinuciderea nu are o motivatie externa) . Pe de alta parte , modalitatea si criteriile dupa care este facut acel examen psihologic sunt specifice mediului militar , nu sunt facute publice si ca atare nu pot fi evaluate din exterior. Daca presupunem ca selectia pentru recrutare a fost corecta, atunci ramane ipoteza unui comportament sinucigas declansat de situatiile, stress-ul si frustrarile specifice mediului militar. Chiar si in situatiile in care motivatia este externa mediului militar ( " s-a sinucis pentru ca l-a parasit iubita de acasa") nu exista explicatii satisfacatoare in cazul sinuciderii precedata de fuga cu arma din dotare. In aceste cazuri o posibila explicatie rezida in unele situatii si in comportamente aberante din mediul militar care nu au nici o tangenta cu instructia militara obisnuita . Exista relatari despre abuzuri , despre tehnici de sicanare si umilire folosite cu predilectie de gradati si tolerate de ofiteri dar in versiunea oficialilor din armata aceste relatari sunt socotite "denigrari". ( 17.01.2002 )
15.Ce implicatii sociale poatea avea poate avea in viitor faptul ca , in prezent, un tanar absolvent
al facultatii de drept trebuie sa plateasca 10.000 $ pentru a face practica la un avocat cu
experienta si a ocupa un post in avocatura ?
Daca aceasta suma foarte mare trebuie intr-adevar platita , implicatiile sunt diferite in functie de
caracterul oficial ( explicit ) sau neofical ( tacit ) al acestei plati . In mod normal situatia
financiara a unui absolvent se imbunatateste prin munca lui dupa cativa ani de practica si nu imediat dupa terminarea facultatii ( nu poti ajunge in varful unui munte decat daca ai inceput urcusul de la baza lui). In situatia pe care o discutam este evidenta prezumtia conform careia viitorii absolventi dispun deja de aceasta suma sau au mijloace care le permit sa o obtina. Cum absolventii nu pot sa obtina aceasta suma din munca proprie, inseamna ca ea va fi obtinuta prin alte resurse cum ar fi de exemplu situatia materiala a parintilor,etc. Pe scurt , pot face practica si pot ocupa un post in avocatura numai cei care o situatie materiala si financiara care le permite sa plateasca aceasta suma ( nu luam in calcul alte cazuri ) . Aceasta stare de fapt poate genera un conflict intre competenta si resurse in randul aspirantilor la aceasta profesie ( nu trebuie sa uitam ca in perceptia comuna ea este singura profesie care se ocupa de dreptate si impartirea ei ). In sfarsit, aceasta " taxa de intrare "confera acestui corp profesional un caracter selectiv atat in privinta propriilor membrii cat si in privinta clientelei care va apela la serviciile lui. Nu e nevoie de prea multa imaginatie pentru a deduce ce concluzie va desprinde dintr-o asemenea situatie un cetatean oarecare. ( 2-3. 02. 2002).
16.Romanii sunt in sfarsit liberi sa plece in alte tari dupa recenta acordare a vizelor de catre U.E. Prin ce se disting cei care pleaca si prin ce se disting cei care vor sa ramana ?
In general, factorii oficiali considera ca romanii pleaca in Occident datorita salariilor mici din Romania, mirajului Occidentului si eventual datorita unor caracteristici individuale cum ar spiritul de aventura, etc. Aceasta explicatie ignora alte motivatii mai profunde. In 1990 putea fi vazut la TVR(L) un tanar roman care undeva in Austria explica reporterului de ce a ajuns acolo :" am venit in Austria deoarece aici munca mea este recunoscuta si sunt respectat ca om ". Aceste conditii sunt minimale , nu au nimic de-a face cu mirajul Occidentului sau cu spiritul de aventura, si ar fi trebuit sa le regaseasca in propria lui tara. Nici in 2002 aceste conditii minimale nu sint indeplinite. In esenta , raspunsul poate
fi urmatorul : indiferent care este motivatia exterioara , persoanele care pleaca nu s-au resemnat si nu accepta starea de fapt si de drept de la noi spre deosebire de persoanele care nu doresc sa emigreze si care s-au resemnat si s-au obisnuit cu aceasta stare de lucruri ( "n-o sa fie niciodata la noi ca in Occident").(2-3 . 02. 2002).
17.Luni 14 ianuarie, la stirile prezentate de Antena 1 am vazut prezentat cazul unei femei insarcinate care murise in incinta spitalului deoarece nu s-a ocupat nimeni de ea. In cadrul reportajului am putut vedea doi doctori care sustineau opinii total opuse cu privire la accesul presei intr-un spital : primul sustinea ca ziaristii trebuie sa aiba acces liber in incinta, al doilea sustinea ca accesul trebuie sa fie conditionat de obtinerea aprobarii de la director,sef de sectie si cu acordul bolnavului. Cum calificati aceasta situatie si aceste comportamente ?
Situatia relatata reprezinta un caz tipic de iresponsabilitate profesionala si sociala cu urmari tragice. Comportamentele semnalate redau in mod involuntar falia existenta intre o medicina umana in care medicii nu au nimic de ascuns si considera pacientul o fiinta umana care are drepturi, si o medicina birocratica in care culpa profesionala este tolerata de sefii directi, aparata de structurile ierarhice si profesionale , ascunsa de ochii presei si ai cetatenilor chiar daca este in cauza decesul unui om. Si tot nu se intampla nimic.(2-3 . 02. 2002).
18.Am dat examen psihologic la scoala de soferi, am dat examen psihologic in armata, etc. dar in afara de rezultat ( admis/respins ) niciodata nu am primit un raspuns si detalii despre ce am facut sau n-am facut, unde am gresit, etc. De ce ?
In primul rand trebuie sa precizam ca orice candidat si deci subiect al unui examen psihologic ar trebui sa aiba acest drept deoarece acestea sunt date care privesc persoana lui. La noi acest drept nu a fost si nu este inca luat in considerare. Explicatia o gasim in trecut. Sistemul politic anterior era bazat pe controlul social si avea drept scop nu numai supravegherea comportamentelor indivizilor ci si a opiniilor si conceptiilor acestora . Datele obtinute erau considerate secrete si la acestea nu aveau acces in primul rand persoanele supravegheate. Reflexele acestei mentalitati persista si acum ( 24.01.2002 ).
19.Daca mergem pe strada putem vedea ca cei mai multi oameni sint incordati, nervosi, suparati sau chiar pusi pe cearta. Daca ascultam opiniile celor angajati despre atmosfera de la servici lor acestea se refera aproape invariabil la salariul mic, sefi rai, colegi incorecti , certuri , barfa. Pe de alta parte, relatarile romanilor care au fost in Occident descriu in multe cazuri o atmosfera calma , oameni destinsi, politete,etc. Se poate intelege de aici ca daca ar putea creste si la noi salariile la nivelul celor din Occident, am avea si noi o atmosfera calma , politete, oameni destinsi, etc. ?
Nu, sau cel putin nu imediat deoarece climatul social nu este generat in primul rand de indivizi ci de catre societate care reprezinta ceva foarte diferit de suma indivizilor ei. Este adevarat ca siguranta materiala ( securitatea economica ) genereaza confort psihic ( securitate psihica ) dar de aici si pana la acceptarea, recunoasterea si respectul acordat celuilalt mai este o cale lunga . Ceea ce nu se subliniaza suficient este ca diferenta intre cele doua societati nu este numai de natura economica. Aceasta diferenta este constientizata intuitiv dar nu este suficient de analizata si explicata. Se stie ca romanii care muncesc legal in strainatate muncesc si se comporta intr-un mod care le-a adus laude din partea angajatorilor. Daca aceasta se intampla numai din cauza banilor , atunci putem imagina o ipoteza absurda. Sa presupunem ca printr-o minune salariul minim ar urca brusc 1a 10 milioane . Aceasta nu inseamna ca in mod automat oamenii nu vor mai arunca gunoaie pe langa blocuri , ca se vor bucura pentru succesul colegului sau vecinului sau ca nu vor mai trece invers la culoarea semaforului. In sfarsit, daca vom arunca vina numai pe indivizi ca parte a unui contract social prin aceasta nu vom rezolva problema pasivitatii statului si institutiilor care reprezinta cealalta parte a contractului social ( societatea ). (24.01.2002)
20.De cate ori este anchetata o frauda de proportii , falimentul unei banci sau cazuri de coruptie cum au fost cele de la Primaria Capitalei , comunicatele date in presa ne ofera explicatii de genul :
"fals intelectual " ; "uz de fals "; "abuz in serviciu ( in forma calificata ) " ; "neglijenta in serviciu"; "management defectuos" ; "disfunctionalitati grave in actul de conducere"; " instaurarea unei atmosfere necorespunzatoare ", etc. Aceasta nu inseamna in realitate o forma de "imunitate manageriala" ?
Trebuie facuta mai intii o distinctie intre doua planuri. Frauda, abuzul, falsul intelectual se incadreaza in comportamentul de tip infractiune . Disfunctionalitatile grave in actul de conducere si instaurarea unei atmosfere necorespunzatoare se incadreaza in incompetenta manageriala. Consecintele sunt diferite in fiecare caz in parte dar "imunitatea manageriala " se refera la ambele. In sistemele de tip ierarhic-centralizat si in special in cele totalitare, sarcinile "fisei postului" se distribuie de la varf catre baza ierarhiei sociale. Cu cat ne apropiem de baza cu atat sarcinile devin din ce in cemai numeroase si/ sau mai concrete. Cu cat ne apropiem de varful ierarhiei sociale cu atat sarcinile devin din ce in ce mai reduse si mai abstracte . La fel si responsabilitatile care se disipeaza tot de la varf catre baza unde intotdeauna devind indubitabile si concrete ceea ce face ca intotdeauna acarul Paun sa poate fi gasit, indentificat sau fabricat ad-hoc. "Imunitatea manageriala " invocata seamana izbitor cu Directiva 42 a N.K.V.D. pentru tarile din Est ("Se interzice judecarea sau chiar criticarea publica a acelor conducatori … care prin activitatea lor au produs pierderi sau au trezit nemultumirea angajatilor….In cazuri drastice vor fi schimbati si numiti in alte functii similare sau superioare"). (24.01.2002)
21. Care sunt cauzele violentei in familie ?
De regula se spunea si inca se mai spune la nivel oficial ca principalele cauze sunt saracia, alcoolul si lipsa de educatie. Este adevarat dar numai intr-o anumita masura (exista saraci si alcoolici non-violenti dupa cum exista si indivizi instruiti extrem de violenti). Ca in orice problema sociala , exista o cauzalitate multipla si o interpretare atat a acesteia cat si a conceptului de violenta in raport cu sistemul de valori aplicat in societatea respectiva. Exemplu : daca la talibani era normal ( si drept) ca femeile sa fie batute, in Occident este normal ( si drept) ca ele sa nu fie batute. Trebuie sa recunoastem ca si la noi modelul social traditional a admis in anumite limite corectia fizica ("bataia e rupta din rai"). Dar in cazul de fata putem considera ca violenta in familie decurge in mod indirect si din ateismul practicat ca politica de stat timp de peste 50 de ani ( nu intram in detalii) care a distrus o mare parte din cenzurile si inhibitiile morale necesare la nivel de societate si de individ. In plus, lipsa de reactie a societatii in fata incalcarii normelor ( in multe cazuri comportamentele violente in familie nu au fost pedepsite) a indus acel vid moral care exaspereaza pe omul de pe strada. Se poate considera ca instantele sociale nu si-au indeplinit rolul de creeare a unui mediu social umanizat ( daca in caminele de copii bataia era o norma admisa tacit sau nu , aceasta era modelul furnizat in realitate unei familii de catre societate) si au indus un dispret fata de cel aflat in dificultate sau fara aparare. Rezultatul este disparitia respectului pentru valoare, norma si in special pentru semen ( in cazul de fata sotie,copil etc.) ceea ce conduce la o nebunie morala care, din pacate, nu este vizibila cu ochiul liber ... Respectul a fost inlocuit de limbajul agresiv si proliferarea injuraturilor, obscenitatii, etc. De la limbajul agresiv la comportamentul agresiv nu este decat un pas . In sfarsit,deoarece oamenii au fost dresati sa asculte ordinele autoritatilor ( "Sa traiti ,sefu`!" era cel mai frecvent salut din viata sociala !) la unele grupuri si categorii sociale nivelul autocontrolului este foarte redus iar agresivitatea este un fel de norma comportamentala . Este vorba de acea masa de manevra abrutizata formata din indivizi "nici tarani nici muncitori " fara deprinderi minime asimilate pentru viata sociala de la sat sau de la oras . Aceasta categorie nu a fost buna nici de carte nici de munca dar a fost si este un agent "ideal" pentru problema in discutie.
( 8.02.2002).
22.Daca pentru problemele noastre mergem la un avocat ,doctor, psihiatru, psiholog sau preot si intr-un fel sau altul ne-am dezvalui secretele personale , cum putem avem garantia ca acestea raman confidentiale ?
Garantia ar trebui sa existe dar …nu suntem in America. Exista trei aspecte importante care trebuie mentionate in legatura cu confidentialitatea consilierii. Primul se refera la trecut .Cum au colaborat cu securitatea chiar si unii dintre slujitorii Domnului ( amintiti-va de furia declansata in acest caz de problema dosarelor preotilor de la C.N.S.A.S. ) este posibil ca si alte categorii de consilieri / terapeuti sa fi facut ,intr-o masura mai mare sau mai mica, acelasi pact . Al doilea aspect se refera la prezent si are in vedere organizarea interna a fiecarui domeniu. In fiecare din cazurile amintite, deontologia profesionala implica si problema confidentialitatii . Este evident ca nu toate domeniile amintite se afla in acelasi stadiu de organizare in acord cu exigentele europene si/sau democratice. In al treilea rand exista vesnica problema a decalajului intre ce se spune si ce se face. In unele din aceste domenii exista organizatii profesionale si sunt declarate coduri deontologice dar acestea sunt ineficiente in cazul unei culpe sau fraude profesionale. Ultimul aspect are in vedere tabla de valori a societatii asa cum arata ea in prezent. Din acest punct de vedere , credibilitatea, prestigiul si moralitatea profesionala sunt estompate in multe cazuri de vechime, pozitia sociala, statut, etc. Cu alte cuvinte sarcina de a aprecia daca puteti avea sau nu o garantie a confidentialitatii consilierii va revine deocamdata dvs …( 15.02.2002 ).
23.Cum se poate rezista la sicanele unui sef autoritar ?
In primul rand trebuie definita foarte clar situatia respectiva ( obiectivele organizatiei respective sunt definite clar sau nu, in ce constau sicanele si daca acestea se suprapun aparent cu obiectivele organizatiei, ce fel de comportament are seful respectiv, ce putere si drepturi are asupra subalternilor, ce drepturi au sau nu au subalternii, etc.). In al doilea rand trebuie definita miza conflictului deschis sau latent ( cine si ce castiga sau pierde dintr-un asemenea conflict ). In final poate fi gandita o strategie din perspectiva subalternului. De regula, subalternii gresesc frecvent fie prin faptul ca nu indraznesc sa spuna " nu " la momentul oportun si sfarsesc prin a accepta orice ordin al sefului, fie prin faptul ca intr-un fel sau altul deschid conflictul din proprie initiativa. In esenta, gestionarea
conflictelor presupune multe calitati care nu se regasesc usor de o parte sau alta a baricadei ierarhice.
( 15.02.2002 ).
24.Am ajuns sa avem si noi drogatii nostrii…Cum a fost posibil ca in numai cativa ani Romania sa treaca de la stadiul de tara de tranzit la stadiul de piata de desfacere pentru droguri ? Care sunt cauzele consumului de droguri la noi ?
Nu poate fi dat un raspuns transant la aceaste probleme si de aceea vom prezenta numai unele aspecte psihologice implicate . Motivul principal pentru care nu ar fi trebuit sa avem "drogatii nostrii" este legat de traditiile , mentalitatile si cultura noastra ancestrala care au condus la o societate de tip inchis care nu accepta cu usurinta comportamente straine . In aceast sens , respectul pentru pentru norma sociala a fost obligatoriu, orice deviere de la comportamentele socotite dezirabile si decente fiind sanctionata . Cu atat mai mult o asemenea societate nu putea tolera o stare de extaz indusa artificial in care cel in cauza "isi pierde mintile". Daca pe alte meridiane consumul de droguri a fost o traditie, la noi este pur si simplu imposibil sa ne imaginam un taran roman care recurge de exemplu la pastile Ecstasy . La fel se va intampla si in cazul in care incercam sa ne imaginam in sens generic un muncitor , un profesor , un doctor sau un inginer care recurg la consumul de droguri. Motivul rational este acela ca toate aceste categorii sunt confruntate in mod real cu problema supravietuirii sociale si profesionale iar instinctul de conservare acapareaza psihicul intr-o masura suficienta ca sa mai existe chiar si o eventuala curiozitate fata de problema drogurilor. Cu adevarat expuse la droguri sunt categoriile sociale vulnerabile ( copiii, elevii, studentii , ) si categoriile sociale marginale ( nescolarizatii, somerii, copiii strazii, "copiii de bani gata ", gastile de cartier, huliganii, prostituatele, recidivistii, etc.). Fara a intra in alte detalii este suficient sa spunem ca vina societatii este certa pentru expunerea la droguri a categoriilor sociale vulnerabile. Daca s-ar fi intervenit la timp nu s-ar fi ajuns aici . Drogurile nu au cazut din cer ci au intrat pe la granita. Legislatia care pedepsea traficul si consumul de stupefiante a fost adoptata mult prea tarziu ceea ce este normal daca avem in vedere ca presa a vehiculat chiar nume de generali (!) in legatura cu acest trafic. In sfarsit, implicarea Ministerului Sanatatii , a Ministerului Educatiei si Cercetarii si implicit a scolii ca institutie in aceasta problema a fost si este formala si de tip birocratic ( bifarea unor sarcini ). Cauza principala este mentalitatea personalului din aceste institutii care trateaza aceste probleme sociale grave nu prin intelegerea fenomenului si analiza cauzelor ci prin prin distribuirea de pliante moralizatoare cu "Nu faceti asa". In mod paradoxal efectul este o reclama mascata a fenomenului care se doreste a fi combatut. Din pacate, raspunderea si pedeapsa exista pentru persoane dar mult mai putin sau chiar de loc pentru institutiile care nu si-au facut sau nu-si fac datoria. In ceea ce priveste cauzele primare ale consumului de droguri pot fi amintite dorinta de senzatii tari la o extrema ( de regula persoane cu un statut economic ridicat ) si dorinta de evadare la cealalta extrema ( de regula persoane cu un statut economic scazut ) . Cert este ca indiferent de motivatia initiala, recurgerea la drog indica faptul ca persoana in cauza a pierdut controlul asupra propriei vieti cu mult timp inainte .Finalul este aproape intotdeauna o drama sau tragedie care se consuma in tacere si sub ochii indiferenti ai societatii. Abia acum devine evident faptul ca familia , scoala si societatea au controlat poate comportamentul copiilor, elevilor si cetatenilor dar i-au invatat prea putin sau de loc sa se controleze singuri.(01.03.2002)
25.Cum se poate evalua climatul organizational dintr-o firma sau dintr-o institutie ?
Climatul organizational poate fi evaluat daca in prealabil este prezentat scopul investigatiei atat conducerii cat si angajatilor acelei firme/institutii . O alta conditie obligatorie este asigurarea confidentialitatii raspunsurilor. In mod frecvent angajatii evita sa semneze chestionarele de teama unor posibile represalii din partea conducerii ( din pacate, uneori ori aceasta teama este justificata ) . Acest probleme pot fi rezolvate prin atribuirea unui cod fiecarui angajat conform unui protocol convenit cu consultantul . In acest fel se asigura confidentialitatea chestionarelor care nu mai trebuie semnate iar intreaga informatie poate fi preluata si prelucrata in conditii optime. Climatul organizational se defineste prin 4 stari posibile ( stare optima, functionala, ineficienta, blocaj) si poate fi investigat cu ajutorul a 22 de variabile
( ex: gradul de incredere in personalul subordonat, directiile fluxului informational, utilizarea cunostintelor specialistilor in luarea deciziilor, atitudinea angajatilor fata de obiectivele firmei/institutiei, gradul si directiile de influenta ale organizatiei neformale, etc.). In final poate fi prezentata starea concreta a organizatiei, elementele functionale, optime, ineficiente respectiv de blocaj . De asemenea, sunt prezentate cauzele care au condus la actuala stare de lucruri si se fac recomandari pentru depasirea problemelor constatate. Daca se respecta principiile enuntate anterior, acest tip de evaluare este acceptat cu interes de angajati. Evaluarea climatului rganizational este acceptata firesc de catre firmele particulare dar din motive lesne de inteles este intampinata cu rezerve de catre firmele de stat.( 08.03.2002),(15.03.2002).
26.Lucrez de multi ani "la stat" si ca majoritatea bugetarilor care se declara nemultumiti de salariu si incearca sa depuna un efort mai mare pentru a primi o marire de fiecare data primesc raspunsul : "nu sint bani". Pe de alta parte, atmosfera este apasatoare , reprosurile sint la ordinea zilei si tot timpul sintem gasiti vinovati. Pe scurt venim la serviciu pentru ca nu avem alta alternativa si nu se intrevede nici o speranta deoarece e clar ca banii nu au cum sa se inmulteasca singuri. Care este cauza reala a acestei stari de lucruri si cum s-ar putea schimba aceasta stare de lucruri pentru ca si noi sa fim multumiti?
Problema bugetului respectiv a repartitiei " dupa buget " a fost in sistemele comuniste si partial in cele foste comuniste un instrument de control social. Pe de alta parte, unde este control poate exista si presiune. Presiunea si controlul genereaza eventual teama dar nu in mod necesar si responsabilitate. Aici se vede diferenta esentiala intre o firma de stat si una particulara. O firma particulara are obiective clare pe care le urmareaste si le atinge pentru ca altfel pur si simplu dispare . In schimb, firma sau institutia de stat ramane acolo unde este si in dictatura si in democratie si in conditii de totala ineficienta. Aceeasi diferenta o intalnim si in privinta climatului organizational . Atmosfera intr-o firma particulara este mult mai destinsa in primul rand pentru ca scopul principal al firmei este profitul si nu , sa spunem, controlul comportamentelor angajatilor . Intr-o firma sau institutie de stat , conducerea si controlul se rezuma de multe ori la dreptul de a da aprobare pentru orice actiune. De aceea sefii de la stat ajung sa semneze toate delegatiile, cererile de concediu si planurile de evacuare in caz de incendiu. Principala preocupare a acestor sefi devine aceea de a sta cu ochii pe condica de prezenta , de a numara cate tigari fumeaza angajatii , de a apleca urechea la ce spune unul despre celalalt si de a urmari idilele se infiripa intre ei. Este adevarat ca salariul este de regula mai mare intr-o firma particulara . Dar la fel de adevarat este ca motivatia si statutul angajatilor de la stat au fost de regula ignorate. Explicatia este o forma de santaj tacit : " daca nu-ti convine pleaca (daca ai unde !) si reclama (daca ai la cine !) ". Dupa cum se stie , cercul vicios care a exasperat peste 50 de ani angajatii respectiv cetatenii a fost absenta unei instante impartiale si neutre in caz de litigiu. Cu alte cuvinte, sistemul a fost in asa fel gandit incat abuzul sa fie reclamat chiar la instanta care l-a comis. Dar ce sef ar fi dispus sa-si recunoasca greseala, incompetenta sau abuzul in fata unui subaltern care depinde total de el ? In esenta, ineficienta si blocajele din sectorul de stat sint de natura cronica si nu pot fi rezolvate usor daca ne gandim ca schimbarile ar trebui initiate… chiar de cei care le resping ! La nivelul cetateanului comun ( "Eu cu cine votez ?!") dilema seamana cu cea evocata de scolasticul Buridan pentru o fiinta care oscila pierduta intre foame si sete nestiind ce sa aleaga mai intai. In cazul nostru ori ajungem in Europa ( NATO, U.E. , etc.) ori ne prabusim definitiv in Africa (analfabetism, saracie, mizerie, violenta,viol, incest, etc.). Decizia ii apartine in exclusivitate acestui cetatean si peste cativa ani vom afla ce a ales (22.03.2002).
27.(Anonim ) : La inceputul lunii februarie am vazut in bufetul din gara Constanta urmatoarea scena : un fel de cersetor murdar, nebarbierit, in blugi si adidasi, cu un sac de rafie slinos in spate, a fost batut de 2 tineri. Vagabondul era intins jos aproape de fereastra dinspre intrarea in gara si prima data a fost batut de un tanar brunet , inalt si uscativ de aproximativ 24-28 de ani care i-a aplicat lovituri de picior in coaste cu pantoful pana ce a obosit. Vagabondul a ramas nemiscat. La bataie a asistat si un tanar blond cu un pulover alb pe gat si cu geaca de piele , de aproximativ 16-18 ani , care dupa ce a terminat primul huligan a trecut el la actiune si a exersat ce a vazut in filme. S-a intors cu spatele la "infractor" si a inceput sa loveasca corpul inert tot cu picioarele dar in stil "karate" pana ce acesta si-a revenit si a inceput sa geama. Din toti cei prezenti in sala nimeni nu a zis nimic nici chiar un domn cu costum si cravata de aproximativ 45 de ani care a asistat pasiv la toata scena . Singurele care au reactionat au fost doua chelneritele de la tejghea care au inceput sa strige: "Ce-aveti ma cu el ?Lasati-l ca-l omorati !" . La tipetele chelneritelor, huliganul cel tanar s-a oprit si impreuna cu cel mai in varsta au mers la o masa unde alti tineri probabil tot din grupul lor radeau aratand cu degetul spre cersetor . Peste cateva momente au intrat in bufet doi tineri jandarmi . Cei doi huligani le-au facut semn sa vina la masa lor si au gesticulat razand si aratand spre cel agresat ma inainte . In final, huliganii impreuna cu jandarmii l-au luat pe acesta pe sus si l-au scos din bufet. Cum comentati aceasta situatie ?
Intr-o lume normala nu ar trebuie sa existe circumstante atenuante pentru agresivitate, violenta sau limbaj agresiv. Acestea ar trebuie sa fie sanctionate imediat cum apar . Intr-un film american , cand un copil ameninta cu moartea alt copil , politia intervine in mod efectiv si atentioneaza oficial parintele copilului care a proferat amenintarea. In realitatea noastra romaneasca politia a ramas uneori pasiva chiar si atunci cand cetatenii erau molestati in prezenta unor reprezentanti ai ei . La nivel general se poate spune ca traim inca intr-o lume agresiva in care ura acumulata timp de decenii nu s-a descarcat in totalitate. In cazul de fata este vorba de un comportament agresiv si de instincte sadice la doi indivizi izolati . Daca ar fi numai atat, nu ar fi ceva iesit din comun ( in orice populatie, societate, comunitate sau grup uman exista tendinte sadice la indivizi izolati ). Dvs remarcati cu amaraciune pasivitatea cetatenilor care au asistat la acest comportament sadic , in schimb omiteti sa subliniati suficient pasivitatea " organelor " care in loc sa pedepseasca agresiunea fraternizeaza cu agresorii. In acelasi sens, scena reprobabila pe care ati vazut-o a avut loc intr-un spatiu public si prin aceasta se schimba complet datele problemei . Sa presupunem ca la scena descrisa de dvs ar fi asistat un copil de 10 ani impreuna cu mama si tatal lui care , conform celor descrise mai sus, nu ar fi intervenit. Ce ar fi inteles acel copil din aceasta scena si cum s-ar manifestat in consecinta peste alti 10 ani nu vom sti niciodata… Tot ceea ce putem face este sa intelegem cat mai bine lumea in care traim cu totii si fiecare in parte sa incerce sa influenteze dupa puterile lui ceea ce se intampla langa el (29.03.2002)
28. Trebuie sa ne facem griji sau sa ne consideram vinovati sau sa credem ca ceva nu este in regula cu noi , daca anumite lucruri se intampla mai tarziu in viata noastra ? De exemplu : debutul in viata sexuala, casatoria, maternitatea, etc.?
Din punct de vedere psihologic, nu. In primul rand , problema principala in acest caz nu este "cand" se intampla un anumit eveniment in viata unei persoane ci " cum ". In al doilea rand, varsta biologica a unei persoane nu este intotdeauna identica cu varsta ei psihologica . In al treilea rand , aceste evenimente au la o extrema libertatea individuala iar la cealalta extrema responsabilitatea individuala. Pe acest continuu optiunea este de ordin personal . In sfarsit, poate nu este lipsita de semnificatie prezentarea unor esecuri individuale extreme. In 1976 , intr-o sala de tribunal din Bucuresti , au obtinut divortul doua cupluri. Primul cuplu divorta dupa 1 luna de casnicie ( avea maximum 19 ani fiecare). Al doilea cuplu divorta dupa 40 de ani de casnicie ( avea minimum 60 ani fiecare)… (05.04.2002)
29. M-am indragostit de un barbat. De-a lungul unui an si jumatate s-a purtat destul de urat cu mine. Cu toate acestea , sentimentele mele pentru el nu au scazut in intensitate. Este gresit ? Ce ar trebui sa fac?
Relatarea dvs descrie in mod ambiguu un caz tipic de agresiune psihologica care genereaza in final dependenta intre agresor si victima. Pentru a simplifica lucrurile , sa mentionam faptul ca agresiunea poate fi fizica , verbala sau psihologica . Aceasta din urma care este mult mai subtila. In acest caz poate fi agresat direct sau indirect eul unei persoane . Un exemplu banal este cel al situatiei unui candidat la facultate care inconjurat de familie si prieteni cauta infrigurat rezultatul examenului dar nu se regaseste pe nici o lista : nici pe lista admisilor, nici pe lista respinsilor. Concret, afirmati ca persoana s-a purtat "destul de urat" cu dvs si implicit recunoasteti ca ati tolerat si acceptat acest comportament . Nu spuneti si probabil nu v-ati intrebat niciodata sincer DE CE ati acceptat si tolerat aceasta situatie. Dar persistenta sentimentelor dvs in acest conditii, echivaleaza cu acceptarea posturii de victima intr-o situatie care va umileste ( este de presupus ca unele valori si convingeri ale dvs au fost lezate in mod semnificativ ). Mai clar , intre agresor si victima relatiile pot deveni puternice dar numai prin complicitatea si consimtirea victimei ( in acest caz dependenta dintre agresor si victima are in plan simbolic si unele elemente de tip sado-masochist ) . Pentru comparatie , o relatie umana poate fi de dependenta ( in care unul depinde de celalalt care conduce ) , de simbioza ( in care dependenta este reciproca) si echilibrata ( in care partenerii se comporta firesc, se accepta asa cum sint , exista sentimentul demnitatii personale si nu apar traume). In acest context trebuie sa evaluati singura unde va situati si sa decideti cum veti actiona . (05.04.2002).
30. Ne-am dus sa platim contravaloarea energiei electrice si am avut ghinionul sa fim muscati de doi caini vagabonzi la intrarea in sediul respectiv. Am fost atat de indignati incat am considerat ca trebuie sa stie o lume intreaga .Prin urmare am apelat la ajutorul unui post de televiziune...
Intre perceptia individuala si perceptia oficiala exista intotdeauna o discrepanta. Ceea ce este important la nivel individual poate fi considerat nesemnificativ la nivel social respectiv din perspectiva unor factori administrativi. Ziarul "Capital" relata cu cateva luni in urma ca un consultant strain angajat pentru a reforma intr-un fel stilul de lucru al unei institutii publice spunea cu nesfarsita uimire ce a descoperit : functionarii acceptau ca trebuie sa raspunda in fata sefilor, ca trebuie sa faca rapoarte sau alte hartoage dar in nici un fel nu acceptau ideea ca sunt in slujba societatii ( din pacate, spune ziaristul, studiul nu a fost niciodata publicat ). In al doilea rand, legatura dintre cauza si efect nu este intotdeauna evidenta sub aspectul raspunderii individuale si sociale care de multe ori este disipata . Pe langa situatia clasica in care raspunde o comisie - deci nimeni - de regula se mentine principiul conform caruia seful decide si subalternul raspunde. In al treilea rand sunt probleme care nu tin de resortul instantelor oficiale ci cad in mod expres in sarcina unei instante specifice cum este instanta morala respectiv propria constiinta. In al patrulea rand, in societatea noastra empatia ( capacitatea de a simti si intelege situatia semenului de langa tine) este inca o exceptie deoarece " cel care merge pe cal nu crede celui care merge pe jos ca-l dor dintii". Indiferenta fata de situatia celuilalt se pare ca porneste de la urmatorul rationament cvasiconstientizat : "Bine ca nu mi s-a intamplat mie!" . La limita, aceasta atitudine semnaleaza existenta absurdului la nivel de societate si a starii de insecuritate la nivel de individ. (05.04.2002>
31.Am citit in presa locala ca Fiscul si Politia din Constanta se acuza reciproc intr-un caz de rambursare a TVA de catre stat unei firme particulare. E ca si cum una din institutiile care reprezinta autoritatea statului sustine cu tarie ca in acest caz este vorba despre un "cerc" iar cealalta institutie sustine cu aceeasi tarie ca cercul este "patrat". Nu mi se pare normal. E ca la un meci de fotbal unde se da cu banul pentru a hotari daca a fost sau nu un penalti. Noi , cetatenii , sintem la mijoc si trebuie sa strigam "pentru" sau "contra". Cine are dreptate ? Ce poate intelege din aceasta situatie un om obisnuit ( care nu plateste TVA ) si ce consecinte decurg de aici ?
In contextul relatat de dvs. aproape ca nu mai are are importanta cine are dreptate. Initial situatia poate fi definita prin acuze reciproce intre institutii de genul afirmatie fara demonstratie ( "eu am dreptate, tu n-ai dreptate " ) . Rezultatul poate fi o scadere a credibiliatii celor doua institutii care au uitat ca trebuie sa se raporteze nu numai la sefii interni ci si la opinia publica reprezentata de cetatean care, desi este neglijat , are totusi o opinie. Acesta nu judeca realitatea in nuante si fineturi dialectice ci intr-un mod mult mai sanatos si pragmatic : situatia e "alba" sau "negra". Perceptia lui sanatoasa ii spune cu certitudine doua lucruri . Primul : una din instante minte dar nu stie care din ele. Al doilea : motivul pentru care una din instante a mintit (minte) este …ca a treia instanta ( firma particulara in cazul de fata ) sa castige. Din pacate, dupa cum ati remarcat, cetateanul este in afara tablei de sah deoarece parerea lui nu conteaza. Chiar daca un milion de cetateni ar citi textul unic al legii cu privire la (ne) rambursarea TVA-ului , interpretarea lor nu ar avea nici o valoare sociala. Este valabila numai interpretarea instantei care decide .In cazul de fata avem doua instante care judeca aceeasi cauza dar nu vorbesc aceeasi limba si situatia devine interesanta. In esenta, este vorba de o situatie tipica de ambiguitate in care un fapt social este interpretat fortat in categorii extreme ( este infractiune / nu este infractiune ) dupa cum bate vantul, interesul sau comanda de moment. Pe termen lung, consecinta este demobilizarea cetateanului si cresterea gradului de neincredere a acestuia in institutiile sociale (12.04.2002).
32.Ce consecinte psihologice poate avea la nivel social limitarea accesului la informatie si cresterea numarului de informatii secrete ?
Tema secretului exercita in general o fascinatie asupra oamenilor dar in toate
sistemele comuniste a fost o obsesie cu radacini adanci. Ea a avut doua doua
aspecte : secretomania ( la nivelul conducerii si la nivelul organelor de represiune
singurele care aveau acces la secrete ) si secretofobia ( frica de secrete ) la nivelul
oamenilor obisnuiti care erau pedepsiti chiar daca le aflau in mod accidental.
Abilitatea sistemului comunist a constat in faptul ca prin eludarea responsabilitatii
sociale si denaturarea raportului intre cauza si efect a indus un sentiment de
culpabilitate cetatenilor . Desi sistemul comunist a disparut , problema secretului
ramane actuala pentru ca sub aceasta umbrela se pot ascunde foarte multe lucruri.
Referirile la secret , special, etc. din presa ultimilor ani au aratat ca de multe ori
sub aceasta eticheta se pot ascunde lucruri mult mai prozaice . In acest sens , presa
locala a aratat ca asa-zisele documente secrete furate unui ofiter care le avea acasa
(?!) se refereau la unii politisti corupti. Cu alte cuvinte , in acest caz secretul se
refera la coruptie! La nivel general, limitarea accesului la informatie afecteaza
orientarea individului in spatiul social si diminueaza eficienta actiunii individuale.
In lipsa unei informatii consistente oamenii nu-si pot face planuri pe termen lung si
sunt nevoiti sa traiasca intr-un prezent perpetuu ( de azi pe maine ). Concret,
informatiile se pot obtine teoretic si prin telefon dar de multe ori cetateanul va
ajunge sa mearga personal pentru acea informatie ; daca merge personal constata
ca programul institutiei permite lucrul cu publicul in alta zi si numai la anumite ore
si de regula cand el este la servici ; daca ajunge la orele fixate constata ca ii mai
trebuie o adeverinta ; daca o aduce mai trebuie sa astepte pana saptamana viitoare ;
daca merge sa obtina autorizatia i se spune ca nu a semnat-o directorul, etc. ; daca
in sfarsit obtine o pensie de urmas i se spune ca o obtine dar cu data zilei
respective deoarece legea interzice (!) sa primeasca banii din urma ( de la data
decesului ), s.a.m.d. In sfarsit, este de mentionat ca din punct de vedere psihologic
, datele cu adevarat secrete (ex: datele despre un focos nuclear) nu intereseaza
absolut de loc oamenii obisnuiti. In schimb, cresterea numarului de informatii
secrete conduce in mod cert la cresterea controlului si presiunii sociale pe care
acestia trebuie sa le suporte. Un literat american a remarcat dupa atentatele
teroriste de la World Trade Center ca aeroporturile americane au inceput sa semene
cu aeroporturile tarilor din lumea a treia unde au loc frecvent lovituri de stat.(12.04.2002).
33. Ce sunt presiunile psihice ? Se poate sinucide un om normal ? Intrebarea mea se va refera la relatarile din presa despre cazul tanarului procuror Cristian Panait ( 30 de ani ) despre care se afirma ca s-a sinucis dupa ce a incercat zadarnic sa discute cu ministrul Justitiei ….
Intrebarea dvs. atinge un tabu . Prin anii `80 la TVR a fost difuzat un film in care Radu Beligan intruchipa un ofiter de securitate foarte indignat ca un cetatean a indraznit sa acuze organele de " tracasari" .Replica organului a fost aceasta : " Tracasari ?! Ce sunt acelea?!". In cazul relatat de dvs, daca presa a relatat corect evenimentele, sinuciderea acestui tanar ilustreaza ceea ce a fost ascuns cetatenilor timp de peste 50 de ani si arata ceea ce sint si unde pot duce aceste "tracasari" care ataca "ceea ce nu se vede". Daca in comunism si chiar dupa aceea oamenii au fost indemnati sa creada ca este real numai ceea ce "se vede" sau este specificat "legal" sau "formal", in post-comunism respectiv in aceasta perioada de tranzitie devine evident in sfarsit ca ceea ce este cu adevarat uman nu este vizibil si niciodata nu este specificat formal. Daca prin absurd un organ medical ar putea da adeverinta ca cineva are " inima" nici un alt organ nu poate da adeverinta ca altcineva are / nu are "suflet". Cu atat mai greu poate fi demonstrata in planul "vizibil" o actiune care a avut loc in planul "invizibil". Deoarece cazul mentionat este de o gravitate extrema ( moartea unui tanar ) si a atins o limita a umanului, autoritatea de referinta pentru acest caz este pusa practic intr-o situatie fara iesire. Pentru o evaluare obiectiva a situatiei adusa in discutie, asteptam ca si dvs. detalii suplimentare legate de aceasta situatie care credem ca nu vor intarzia sa apara. Din pacate, si in acest caz opiniile populatiei vor fi probabil scindate . Majoritatea opiniilor exprimate vor fi probabil de genul : " Daca era destept facea ce i-a spus sefu`. Dar el a vrut sa faca neaparat pe grozavu`! " . Ce ar fi gandit o minoritate nu mai conteaza in context (20-21.04.2002).
34.Ce efect social ar putea avea noile amenzi auto de 10 milioane lei?
Problema este interesanta deoarece aduce in discutie modul in care sunt construite la noi deciziile cu efect social si situatiile de imposibilitate in care sint adusi cetatenii in mod frecvent. Pentru comparatie sa prezentam dintr-un serial difuzat de TVR in anii `90 modul in care a fost construita o decizie in senatul S.U.A. respectiv o lege pentru emigrantii mexicani ilegali. Un senator a inceput discutia astfel : " Eu sint Carlo Pueblo, am trecut granita ilegal, nu am nici un act, sint prins si arestat de politie. Ce mi se intampla in continuare ?". A urmat analiza si reglementarea comportamentului emigrantului ilegal, a comportamentului politiei, a situatiilor posibile si a consecintelor juridice, economice,etc si in sfarsit legea a fost votata. Se pare ca la noi in Parlamant discutia asupra acestor amenzi nu a inceput cu : "Eu am salariu de 3 milioane si primesc o amenda de 10 milioane. Ce mi se intimpla in continuare?!" ci cu constatarea faptului exista orase si suburbii unde se organizeaza curse intre masini puternice de catre tineri care nu au altceva mai bun de facut. Efectul social prezumat de initiatori este scaderea infractiunilor de acest tip dar reprimarea fara interventia asupra cauzei nu rezolva problema. Un tanar care isi permite sa se joace cu o masina de cateva mii sau chiar zeci mii de dolari isi permite sa plateasca si aceasta amenda fara sa se sinchiseasca prea mult. In schimb, cu un salariu ca in Romania nu poti plati amenzi ca in Occident. Ce legatura exista intre cetateanul obisnuit , tinerii cu masini straine si aceasta lege nu este foarte clar dar se pare ca si de aceasta data pedepsim stanga pentru ce face dreapta. Rezultatul este acela ca in randul cetatenilor teama fata de politisti va creste. Pe de alta parte, deoarece reprimarea excesiva induce sentimentul nedreptatii si creeaza ostilitate si cum aceasta nu poate fi descarcata pe "agresor" , efectul probabil este cresterea ostilitatii in randul cetatenilor ( va puteti imagina usor in ce stare psihica va fi si ce reactie poate avea acasa sau pe strada un cetatean care, mergand sa-si interneze soacra la spital tocmai a incasat , pe nedrept dupa parerea lui , o amenda de fix 10 milioane la un salariu de 3 milioane).( 4-6 .05. 2002 ).
35.( Anonim ) Am facut gresala de a incerca sa iau legatura cu un fost coleg de facultate si de camin care ajunsese ministru si mi-a transmis ca " isi mai aduce aminte cum ma cheama dar nu mai stie de unde sa ma ia". Un asemenea comportament este un caz izolat sau poate fi considerat reprezentativ ?
Nu exista studii serioase asupra comportamentului politicienilor nostrii. Este evident ca multi cetateni care urmaresc viata politica pe o perioada mai lunga au observat cu usurinta "inconsecvente" in declaratiile si comportamentul acestora. In mod paradoxal , unele din aceste "inconsecvente" sint induse chiar de cetateni.Sa presupunem ca , o lunga perioada de timp, intr-o sala de conferinte oamenii au fost obisnuiti sa asculte discursuri politice care contin numai adevaruri . Brusc , apare un discurs care contine numai minciuni. Prima reactie a salii va fi rumoarea, a doua va fi ostilitatea respectiv tendinta de a indeparta intrusul si politicianul nostru isi va incheia cariera daca nu-si corecteaza suficient de rapid discursul. Pe de alta parte, reactiile salii vor fi aceleasi daca inversam discursul ( in loc de adevaruri , minciuni ) si intrusul ( in loc minciuni, adevaruri). Pe scurt, sala este obisnuita cu o anumita melodie pe care un politician abil o interpreteaza suficient de convingator o data la 4 ani. Ceea ce ne intereseaza este ce se intampla cu politicianul nostru in acest interval de timp. Un talk-show transmis recent de un post de televiziune privat prezenta urmatoarea opinie a unui parlamentar liberal : " …despre omul obisnuit nu scrie nimeni !". Dupa aceasta opinie , spatiul public este ocupat de cetatenii de categoria I ( personalitatile politice) si nu mai ramane loc pentru cetatenii de categoria II ( oamenii obisnuiti). Altfel spus, toti sint egali intre ei dar unii sint ( sau se considera ) mai egali decit altii. De regula, politicienii eludeaza cu usurinta faptul ca accederea in spatiul public are loc nu neaparat prin calitatile lor personale ci prin increderea acordata de cetateni ( votul). In egala masura ignora faptul ca fiind persoane publice comportamentul lor trebuie sa aiba si o dimensiune morala. Din pacate , la noi credibilitatea si prestigiul nu sint considerate inca valori sociale importante. De aceea este posibil ca un aspirant la cariera politica sa porneasca de la un anumit trecut in care se numea sa spunem "Ion" si sa-si faureasca un anumit viitor in care se va numi sa spunem "John". Intre cele doua perioade si persoane , dupa cum s-a observat si in relatarea dvs, nu mai exista in realitate nici o legatura . Este adevarat ca cetatenii unei tari respira acelasi aer dar aceasta nu inseamna ca traiesc toti in aceeasi lume...(4-6. 05. 2002)
36.Care este cauza pentru care stresul in care traim in loc sa scada pare sa creasca in mod continuu ? Este numai o impresie sau intr-adevar sintem mai stresati decit persoanele din alte tari de exemplu ?(I)
Exista o mare diferenta intre abordarea traditionala a stresului si stresul generat de aceasta perioada de tranzitie care nu a fost studiat pina acum in mod academic. In plus, la noi , nu au fost facute studii sistematice asupra acestui subiect. Cele mai mari diferente apar la nivelul perceptiei individuale care difera mult intre cele doua sisteme. Daca analizati scala de mai jos elaborata in Occident (1981) cu cele mai stresante evenimente la nivel individual veti observa intuitiv aceste diferente ( ceea ce la noi sint fapte curente, la ei reprezinta catastrofe individuale ). Pe scurt, sintem mai stresati decat altii la nivel individual si social . Spre deosebire de Occident, stressul nostru este in primul rand de tip social si organizational dar daca nu putem demonstra si altora acest lucru afirmatia nu este de mare folos. In articolul urmator vom prezenta si comenta evenimentele stresante pana la ultimul punctaj semnificativ (11) din aceasta scala de 100 de puncte.
Evenimente stresante ( I )
1. Moartea sotului /sotiei - 100 ;
2. Divort - 75 ;
3. Despartirea cuplului - 65;
4. Inchisoare - 63;
5. Moarta unei rude apropiate - 63;
6. Ranire sau boala - 53;
7. Casatorie - 50;
8. Pierderea locului de munca - 47;
9. Reconcilierea cuplului - 45;
10. Pensionare - 45;
11. Probleme de sanatate ale unui membru al familiei - 44.(11-12.05.2002)
37.Care este cauza pentru care stresul in care traim in loc sa scada pare sa creasca in mod continuu ? Este numai o impresie sau intr-adevar sintem mai stresati decit persoanele din alte tari de exemplu ?(II)
In articolul trecut am prezentat prima parte a scalei de 100 de puncte a stresului elaborata in Occident in 1981respectiv pana la evenimentul stresant cu punctajul 45 . Pentru a putea face o comparatie cu ce traiesc romanii acum, prezentam si partea a doua a scalei respectiv evenimentele stresante pana la ultimul punctaj semnificativ (11).
Evenimente stresante ( II )
12. Sarcina - 40;
13. Dificultati sexuale - 39;
14. Familia s-a marit - 39;
15. Reorganizarea vietii profesionale - 39;
16. Schimbarea situatiei financiare - 38;
17. Moartea unui prieten intim - 37;
18. Schimbarea naturii muncii - 36;
19. Modificarea numarului conflictelor din familie - 35;
20. Imprumut mare - 31;
21. Scadenta unui imprumut mare - 30;
22. Schimbare in responsabilitatile profesionale - 29;
23. Un copil a parasit casa parinteasca - 29;
24. Necazuri cu socrii - 29;
25. Ati obtinut un succes - 28;
26. Sotia (sotul) intreprinde sau abandoneaza o activitate profesionala - 26;
27. Inceput sau sfarsit de scolaritate - 26;
28. Schimbari in conditiile de viata - 25;
29. Schimbari in obisnuinte - 24;
30. Dificultati cu seful - 23;
31. Schimbari ale orelor sau conditiilor de munca - 20;
32. Scimbare de domiciliu - 20;
33. Schimbare de scoala - 20;
34. Schimbare de distractii - 19;
35. Schimbare in viata sociala - 18;
36. Imprumut mediu - 17;
37. Schimbarea obisnuintelor de somn - 16;
38. Schimbare in numarul reuniunilor familiale - 15;
39. Schimbare in regimul alimentar - 15;
40. Vacanta - 13;
41. Sarbatori de iarna - 12;
42. Infractiuni marunte - 11;
Daca numai acestea ar fi evenimentele stresante cu care se confrunta romanii atunci diferentele intre noi si altii nu ar fi majore. Comparand ceea ce se intampla in jurul nostru cu evenimentele din aceasta scala diferentele sint insa semnificative. Dupa cum puteti constata si dvs. aceste evenimente nu acopera decat o mica din ceea ce li se intampla romanilor. Lipsesc din aceasta scala evenimente cum ar fi cele redate in presa curenta : copii omarati de pittbuli , efectuarea unei operatii de apendicita la un copil care de fapt o luxatie la mana, strivirea unor pensionari pe trotuar de catre masini de lux, explozia unor conducte de gaz in interiorul sau langa blocuri de locuinte, marirea preturilor pentru unele produse la nivelul Occidentului si mentinerea salariilor la nivelul Orientului, scufundarea unei masini de pompieri aflata in misiune in asfaltul strazii , etc. Comentariile sint de prisos (17.05.2002).
INTERVIU ( 18-19. 05.2002 )
1.De cand sinteti psiholog si cum ati ajuns sa practicati aceasta profesie ?
Am inceput sa practic aceasta profesie in anul 1987 cand m-am angajat la C.N.E. Cernavoda. In anul 1988 am fost autorizat ca psiholog specialist CNE in cadrul Ministerului Energiei Electrice . Autorizarea a avut loc dupa aproape 2 ani de pregatire si practica in diverse domenii de activitate. Desi terminasem facultatea in 1981, ca toti din generatia mea am platit tributul cerut de sistem, respectiv a trebuit sa-mi fac mai intai stagiul in invatamant . Am fost profesor timp de 6 ani iar primii 2 ani de stagiu i-am facut la Sf.Gheorghe in Delta Dunarii. In 1987 cand am fost angajat la C.N.E. , desi desfasuram munca de psiholog, postul nominalizat era de inspector invatamant. Situatiile de acest fel se explica prin faptul ca , din motive politice, din 1978 si pina in 1991 psihologia a fost radiata din nomenclatorul profesiilor . Pe de alta parte, angajarea in acel post si in acel moment, a avut o conditie si in acelasi timp o explicatie care merita amintita. Cu toate ca nu eram nici membru de partid si nici altceva , am fost acceptat in acel post pentru urmatoarea garantie interesanta si in prezent : "Imi asum raspunderea materiala, legala, civila si penala pentru actele si faptele mele " . Pentru a afla elemente suplimentare in aceasta problema am incercat sa aflu opinia juristei de atunci a centralei dar aceasta a refuzat sa interpreteze sau sa comenteze in vreun fel aceasta propozitie. Intre anii 1988-1999 am fost psihologul C.N.E. Cernavoda si am facut examinarile de selectie , examinarile periodice si examinarile de autorizare pentru personalul centralei nucleare in primul rand a operatorilor si dispecerilor C.N.E. Experienta castigata in cei 12 ani intr-o intreprindere de asemenea anvergura ( in acel moment exploatarea si personalul administrativ insumau peste 1500 de angajati ) au fost foarte utile pentru formarea mea profesionala. O sansa deosebita atat pentru personalul centralei cat si pentru mine a fost contactul cu comportamentul si mentalitatea partenerilor canadieni care au schimbat convingerile multora dintre cei care au fost in contact cu ei ( la noi nu intilneai prea des oameni care te privesc in ochi , spun ceea ce fac si fac ceea ce spun). Canadienilor le datorez posibilitatea evaluarii climatului organizational intr-un departament al centralei, o noutate pentru acel moment . Cu aceasta ocazie am putut asista la contactul a doua culturi organizationale diferite si am vazut ce inseamna o schimbare organizationala majora intr-un timp foarte scurt. Din 1999 am inceput sa desfasor o activitate pe cont propriu iar in prezent sint actionar unic la S.C.PSIHOLTD S.R.L.care ofera servicii de consultanta psihologica pentru firme si manageri.
2.Ce inseamna sa fii psiholog in contextul actual din Romania ?
Cred ca in primul rand aceasta inseamna o sansa individuala si in acelasi timp o sansa sociala deoarece tranzitia nu este altceva decat un mod de a spune ca in Romania totul este la inceput. Nu trebuie sa uitam ca o lume construita cu migala in secret, ura, dominatie si suspiciune timp de 50 de ani , nu poate dispare intr-o singura zi . Aceasta lume ale carei reflexe sint inca prezente si cei 12 ani de tranzitie au generat un val de ceata in care nimic nu se mai distinge clar. Este evident ca dupa toate acestea oamenii au uitat ( s-au poate nu au stiut niciodata ! ) ce inseamna normalitatea , adevarul si lucrurile simple. Un lucru este totusi evident. In anumite conditii, aceasta profesie si in general disciplinele sociale, pot contribui la ridicarea acestui val de ceata in care am trait cu totii .
3.Care sint avantajele si dezavantajele acestei profesii ?
Un prim avantaj este flexibiliatea si deschiderea . Aproape ca nu exista domeniu in care sa nu poata fi aplicata psihologia. Cine analizeaza chiar sumar un discurs politic, un ziar, sau discutiile din spatiul public este frapat de frecventa cu care apare cuvantul psihologie. Al doilea avantaj este legat de cererea sociala masiva de servicii psihologice atat in randul populatiei cat si la nivel institutional (aceasta cerere este masiva dar in acelasi timp difuza datorita unei perceptii sociale inadecvate ). Un alt avantaj este legat de faptul ca piata psihologica este abia la inceput. In sfarsit, nu trebuie neglijat dinamismul acestei profesii si acestui domeniu care si in Occident este intr-un proces foarte rapid de schimbare si de adaptare la realitatea sociala. Dezavantajele acestei profesii in momentul actual sint legate de in primul rand de inexistenta unei asociatii profesionale puternice care sa poata construi un statut al psihologului la nivelul standardelor occidentale si un cod de conduita adecvat care sa promoveze interesele psihologiei si psihologilor in acest nou context . In al doilea rand, perceptia sociala inadecvata si asteptarile nerealiste fata de acest domeniu constituie impedimente majore. La nivel institutional se cunoaste extrem de putin despre ceea ce poate face psihologia pentru pentru o organizatie ( firma, institutie,etc.) si de foarte multe ori nu se doreste in realitate nici un fel de interventie exterioara. Este o problema de mentalitate pentru ca , prin traditie, factorii de decizie mai mult ofereau decat primeau sfaturi de la altii . Dupa cum stie, rezolutia birocratica de tip clasic pusa de un factor de conducere pe un referat suna cam asa : " Catre.. Rezolvati problema pana la…". Intr-un asemenea sistem, aproape oricine putea conduce dar nu oricine isi putea exercita activitatea in conformitate cu standarde profesionale si deontologice . In sfarsit, in perceptia comuna , de multe ori se confunda psihologul cu psihiatrul iar examenul psihologic se asteapta sa fie un mod de a obtine o adeverinta. In realitate un examen psihologic complet dureaza aproximativ doua ore in raport cu un consult medical de rutina care dureaza de regula 10-15 minute.
4.Din experienta dvs , care este cea mai importanta trasatura de caracter a unui om ?
Trasatura de caracter care se pare ca are cel mai puternic impact asupra evolutiei ulterioare a unei persoane este respectul fata de sine ( acesta este o forma de demnitate si nu trebuie confundat cu orgoliul) . In Occident exista cercetari despre care la noi s-a vorbit prea putin sau deloc , cercetari care acrediteaza ideea ca performantele individuale, profesionale si sociale ale unei persoane sint in relatie directa cu intensitatea acestei trasaturi de caracter. In stransa legatura cu respectul fata de sine poate fi analizat si respectul fata de ceilalti . Ambele se conditioneaza reciproc , genereaza transparenta si stau la baza comportamentului democratic.
5.Ce l-ati sfatui pe un tanar absolvent de liceu care intentioneaza sa se inscrie la o
facultate de psihologie ?
Inainte de inscriere sa defineasca foarte clar ce doreste de la aceasta profesie si sa se informeze cat mai complet daca ceea ce doreste este realist si realizabil in aceasta profesie . Sa aleaga intre avantajele de moment si cele de perspectiva si sa-si faca planuri pe termen lung pentru ca in aceasta profesie ca si in altele de altfel, cariera inseamna nu numai competenta ci si prestigiu si credibilitate . Cel putin la fel de important daca nu chiar mai important este ceea ce ar trebui sa faca dupa intrarea la facultate respectiv sa cunoasca bine cel putin 1 limba straina , sa considere ca cei 4 ani de facultate (cu profesori cu tot ) reprezinta numai dreptul de a putea invata inca 40 de ani dupa terminarea ei, sa caute si sa obtina informatii fundamentale din domeniu ( Internetul este o sansa nesperata) si sa realizeze contacte cu institutii si persoane din Occident. In sfarsit, dar nu in ultimul rand , sa aiba incredere in propriile forte si sa lupte cu toate fortele pentru drepturile lui.
38.Situatia scolii si a elevilor ( in special a celor de la liceu ) s-a schimbat complet in raport cu cea de acum zece ani. Au aparut probleme de neimaginat in urma cu cativa ani ( droguri, secte, agresivitate, sinucideri,etc. ). Cu toate acestea se pare ca scoala nu actioneaza suficient pe aceasta linie. Care este in prezent situatia si statutul psihologului scolar ?
Este adevarat ca cererea sociala de servicii psihologice este in continua crestere dar la fel de adevarat este si faptul ca de multe ori cererea nu se intalneste cu oferta. In cazul unui liceu de exemplu , elevii si chiar parintii lor doresc sa discute cu psihologii scolari , psihologii scolari in masura in care exista doresc sa discute cu elevii si cu parintii. Mai mult decat atat , multi directori de scoala manifesta initial un entuziasm debordant daca exista posibilitatea de a avea un psiholog in cadrul institutiei lor. Dar de cate ori acest lucru se materializeaza si apare psihologul, incep sicanele directorului sau ale inspectoratului. I se va spune ce, cum, si cand sa faca de catre directorul care are o viziune proprie asupra domeniului in cauza, testele pe care le aplica trebuie musai sa fie aprobate de catre inspectorat care in acelasi timp ii va cere sa faca tot felul de hartii care nu au legatura cu problemele reale ale elevilor, etc. si toate se termina cum au inceput . Nu se va gasi nici spatiu pentru cabinet , nici birou pentru psiholog , iar in final nici chiar post . Rezultatul este unul cunoscut. Psihologul va deveni si va ramane numai profesor ceea ce este nedrept pentru toata lumea. In acest caz directorul, inspectorul de specialitate si inspectoratul nu pot nega culpa prin neinterventie. Intr-un sistem condus de ei psihologul nu se poate valida singur . In esenta , indiferent de competenta si eforturile psihologilor scolari, daca nu este eliminata birocratia de sistem si daca nu se respecta principiul independentei profesionale totul va ramane la nivelul lui "vom face ". (24.05.2002).
39.Exista relatii intre psihologie si politica ?
In primul rand nu ar trebui sa existe relatii deoarece "stiinta trebuie sa studieze ceea ce exista , nu ceea ce este convenabil sau traditional" ( G.W.Allport). Dar cum pe lumea aceasta totul se plateste, psihologii platesc acum pretul pentru faptul ca din motive neclarificate pana in prezent, psihologia a tacut o lunga perioada. Cu exceptia unor talk-show -uri care fac concesii gustului publicului ( fachiri, etc.) , reprezentantii acestei bresle actioneaza inca in mod "conspirativ". Ultima intalnire oficiala a psihologilor a avut loc in anul 1994 sub forma unei Conferinte Nationale de Psihologie dar anuntul pentru aceasta intalnire nu a fost difuzat nici la televiziune nici in presa centrala ci intr-un ziar obscur din Bucuresti. Mai mult decat atat, la aceasta intalnire nu a fost invitata nici presa, nici televiziunea. Probabil din aceste motive, initiativa reglementarii domeniului a fost preluata de instante straine domeniului . Doi senatori P.S.D. interesati brusc de psihologie au initiat de curand un proiect "liberal" pentru infiintarea nu a unei Asociatii ci a unui Colegiu al Psihologilor ( lipseste cuvantul disciplinar ) care prevede ( ati ghicit !) sanctiuni penale pentru cei care misca in front. In final ramane speranta ca daca nu reprezentantii acestei bresle, atunci societatea civila prin reprezentantii ei si apropierea de NATO si de Europa vor stavili aceste elanuri etatiste care apar din intamplare dar numai cand trebuie.(24.05.2002).
40.Sint elev de liceu in ultimul an . Ne asteapta si si bacalaureatul si examenul la facultate dar cred ca nici profesorii , nici parintii nu inteleg cu adevarat prin ce trecem. De ce oboseala si stress-ul sint atat de mari pentru unii dintre noi in aceasta perioada ?
Stress-ul scolar este generat in primul rand de programa scolara supraincarcata care niciodata nu a tinut cont de lumea reala in care vor trai viitorii absolventi . Aceasta problema a fost discutata de nenumarate ori si in nenumarati ani la nivel inferior ( diriginti, profesori, parinti , elevi ) dar niciodata nu au fost luate masuri corective la nivel superior ( minister, inspectorate, conducerea scolii, etc. ) unde factorii de resort au mers fara exceptie si in mod irational pe aceeasi linie a supraincarcarii . Prima consecinta a acestei supraincarcari este accentul pus pe cantitatea informatiei asimilate si nu pe calitatea acestei informatii sau pe modul in care aceasta este asimilata si inteleasa. In esenta, daca elevii au foarte mult de invatat , toata lumea ( inspectori, profesori , parinti ) este linistita dar, bineinteles, fiecare categorie din motive foarte diferite. In al doilea rand, stress-ul este generat de dorinta profesorilor ca elevii lor sa obtina cele mai bune rezultate deoarece in caz contrar imaginea lor va fi afectata ( cauza reala a acestui comportament rezida in salariile ridicole de care beneficiaza lucratorii din invatamant si care genereaza prin compensare o nevoie crescuta de recunoastere sociala ) . In al treilea rind, stress-ul este generat de anxietatea profesorilor care cred ( si pe buna dreptate ) ca rezultatele proaste ale elevilor pot influenta aprecierile si calificativele pe care directorii si inspectorii le fac cu privire la munca pe care acesti profesori o desfasoara in cadrul institutiei respective . Factorii responsabili nu agreeaza usor ideea ca unii elevi nu vor sau nu pot sa invete . Prin traditie vina este de fiecare data a profesorului care nu este capabil sa-i faca sa invete pe cei care de fapt nu vor acest lucru. In sfarsit, stress-ul este generat de modul balcanic, extrem de obositor, in care este organizat la noi bacalaureatul …Nu am aflat cum decurgea examenul scris inainte de 1944, dar atunci examenul oral era public si deschis ( puteau asista nu numai parintii ci si cetateni de pe strada ! ) si nu existau contestatii cu privire la rezultatul ambelor examene. In perioada care a urmat , la examenul oral nu mai puteau fi prezenti in sala decat elevii si comisia respectiva dar la fel de adevarat este ca in aceasta perioada a aparut si moda contestatiilor…(31.05.2002)
41.Cum se poate face un profil psihologic ?
Un profil psihologic se poate face in urma unui examen psihologic. Examenul psihologic respectiv probele aplicate se pot diferentia in raport cu scopul examinarii si domeniul de activitate stabilit . Un examen psihologic de rutina dureaza aproximativ 2 ore ( exista domenii de activitate si situatii in care un examen psihologic dureaza chiar peste 4 ore ). Un profil psihologic complet ar trebui sa includa profilul aptitudinal, profilul motivational si profilul personalitatii. Profilul aptitudinal include : atentia concentrata, distributiva, discriminara perceptiva, reprezentarea spatiala ( dupa caz) ,intelegerea verbala si capacitatea de mobilizare, potentialul cognitiv , memoria imediata, fluenta verbala, etc. Profilul motivational se refera la ierarhia motivationala individuala ( ex: salariu, relatiile bune cu seful, etc.) . Ierarhia motivationala poate fi aparenta sau declarata ( ce crede persoana in cauza in cazul unei optiuni simple) si obiectiva sau profunda ( aceasta rezulta atunci cand trebuie sa aleaga sistematic intre mai multe variante) . Profilul personalitatii se poate referi la tipul personalitatii ( introvert, extrovert, etc. ) si/sau la caracteristicile acesteia ( autocontrol, tendinte agresive, emotivitate, etc. ). In sfarsit , mai trebuie mentionat un aspect important . Profilul psihologic poate fi solicitat de catre persoana interesata sau de catre angajatorul acesteia asa cum se specifica in Ordinul 761 / 30.X.2001 emis de Ministerul Sanatatii . In ambele situatii , in interesul propriu dar si al angajatorului , persoana examinata este normal sa aiba dreptul de a-si consulta propriul profil psihologic. (31.05.2002)
42.Am citit in Ordinul 761/ 30.X.2001 emis de Ministerul Sanatatii la sectiunea VII, pct. a) ca "functionarul public aflat temporar intr-o functie din viata politica sau sociala , cu atributii de interpretare sau aplicare a legilor in vigoare pe teritoriul sau de activitate …va fi examinat psihologic ( coeficient de inteligenta, teste de comportament, teste de personalitate ) sau psihiatric , la indicatie ". Cum comentati acest fapt si care este importanta calcularii coeficientului de inteligenta al unei persoane ?
Prima intrebare se refera in primul rand la o problema de logica sociala. Textul citat , printr-o abordare tipic birocratica, inverseaza prioritatile si acest lucru se poate demonstra foarte usor. Sa presupunem prin absurd ca textul unei legi este ambiguu, incomplet, imprecis, si se preteaza la interpretari diverse, chiar opuse. Aceasta lege va trebui interpretata si aplicata de nefericitul functionar public si banuim cu totii ce va iesi. Conform ordinului, el va fi examinat psihologic sau…psihiatric "la indicatie" ( a cui indicatie ? a sefului, ierarhic, bineinteles !). In acest caz examenul psihologic ( care are in vedere oamenii normali ) si examenul psihiatric ( care stabileste daca un om este normal sau nebun ) sint puse pe acelasi plan si sint considerate intersanjabile. Cu alte cuvinte, problema a devenit acum… functionarul nostru care va trebui sa demonstreze tuturor ca este normal, are un coeficient de inteligenta corespunzator,etc. pentru ca in caz contrar…In esenta, functionarul este tras la raspundere pentru consecintele unui text pe care nu l-a conceput el ceea ce confirma o abordare birocratica . Din nefericire nu vom putea afla de ce aceste evaluari psihologice si psihiatrice sint propuse numai pentru cei care aplica legile dar nu si pentru cei care le fac.
A doua intrebare se refera la un concept aflat in voga la inceputul secolului nostru. Psihologii americani sint cei au exacerbat importanta coeficientului de inteligenta dar tot ei sint cei care si-au recunoscut gresala si au facut corectiile necesare. Cercetarile din ultimile decenii au permis o abordare mai realista a acestei probleme. In primul rind exista mai multe tipuri de inteligenta ( abstracta, practica, sociala, emotionala, etc.) si nu toate se preteaza calcularii acestui coeficient. In al doilea rind, intre performanta unei persoane la un test in conditii de laborator si performanta unei persoane intr-o situatie reala ( sociala, profesionala,etc.) nu exista intotdeauna o concordanta. In al treilea rand este important si modul de utilizare al inteligentei deoarece inteligenta umana are si o dimensiune morala. In sfarsit, inteligenta presupune si o investitie individuala ( efort propriu ) si o investitie sociala ( conditii favorabile manifestarii ei ). Un om se poate naste de exemplu cu o inteligenta matematica deosebita dar daca din diverse motive nu va ajunge niciodata sa puna piciorul intr-o sala de clasa nimeni , si in primul rand el , nu va sti cu ce l-a inzestrat soarta.(07.06.2002)
43. Am vrut sa discut cu conducerea Casei de Pensii Constanta si am primit de la un functionar urmatorul raspuns : "Daca doriti sa discutati cu doamna directoare trebuie sa va inscrieti in audienta. Inscrierea se poate face numai in ziua de miercuri daca veniti personal in dimineata respectiva si daca stati la coada la ghiseu iar daca d-na directoare nu este plecata din sediu atunci puteti discuta cu ea". As doriti sa comentati acest raspuns din punctul dvs de vedere. Trebuie sa mentionez ca desi cladirea este nou-nouta in holul acestei institutii sint mai multe ghisee deasupra carora scrie vag cu ce se ocupa fiecare dar la acestea intotdeauna este coada si rumoare. Nu exista un ghiseu de informatii. In afara cozilor singura sursa de informatii este portarul. Cetateanul hotaraste dupa capul lui unde se incadreaza problema sa, sta la coada si ajunge in sfarsit la functionara. Aici sint mai multe variante. In varianta fericita, functionara deschide ceaslovul cu legi accesibile numai ei si ii citeaza din text sentita la problema lui sau zice "stati sa ma duc sus la calculator sa verific" ( ghiseele sint la parter si calculatoarele sint la etajele superioare). In varianta nefericita de la functionara afla ca trebuia sa stea la alta coada , ca trebuie sa mai vina inca o data pentru ca ii mai trebuie o adeverinta si ca programul s-a terminat,etc. La fel de interesant este faptul ca desi cladirea este foarte moderna si luminoasa ( din holul de la parter se pot vedea toate etajele superioare ) pe toate birourile de la toate etajele nu sint scrise decat numere ( ! ). Cu exceptia ghiseelor de la parter care au titluri foarte generale, nu poti sti cu ce compartiment discuti sau cu cine discuti ( nu cred ca am vazut ecusoane) , cine este sef si la ce birou, unde sint birourile conducerii, etc. Daca esti trimis de la parter intr-unul din birouri, observi in rafturile noi aceleasi dosare vechi aruncate neglijent. Functionara care primeste cererea daca este consultata iti va sugera si inserarea in text a unei formule de tipul " va rog respectuos (!)". Finalul este acela in care afli , daca mai ai cumva drepturi sau dreptate, ca problema este" in lucru"( de 2 , 6 luni sau chiar mai mult ! ) dar ca dureaza din cauza "volumului mare de munca". Cu atat mai mult nu este clar unde poti reclama incalcarea unui drept, in cat timp poate fi recuperat prejudiciul si ce pateste functionarul care este de vina. Cum poate fi calificata aceasta institutie si ce reactii poate induce cetateanilor acest tip de institutie ?
Raspunsul functionarei pe care l-ati citat este o sinteza a comportamentului institutiei fata de cetateni. Prima regula a acestei institutii: cetateanul trebuie sa fie la dispozitia institutiei si nu invers. A doua regula : informatiile se pot obtine in realitate numai de catre fiecare persoana in parte ceea ce creeaza dependenta ei fata de institutie si poate conduce la umilirea persoanei ( aceasta este o norma de baza a birocratiei). A treia regula : conducerea are de fapt un statut aparte si in realitate nu poate fi contactata . In ceea ce priveste institutia in sine, decrierea dvs este prea interesanta si prea lunga pentru a o analiza in intregime in spatiul disponibil ( ea poate fi utila factorilor responsabili in masura in care acestia exista si actioneaza). Cel mai important aspect relevat de dvs este depersonalizarea si deresponsabilizarea personalului acestei institutii care , dupa cum spunea un filozof , nu face treaba ci "se afla in treaba " intr-o institutie guvernata de principiul absurdului . La Academia Stefan Gheorghiu unde se instruiau activistii de partid inainte de 1989 era de inteles de ce pe usi usi erau trecute numai numere dar intr-o astfel de institutie nu mai este de inteles. Daca functionarele sint "jos" de ce calculatoarele sint "sus" ?! Probabil ca in realitate functionarele tin evidenta problemelor si reclamatiilor tot manual si de aceea le tot pierd ...Organizarea activitatii si informatiei este in asa fel (ne) facuta incat nu mai este clar cine si cu ce se ocupa, cine si de ce (nu) raspunde. Ar fi interesant daca o asemenea institutie poate furniza o situatie exacta a domeniilor, problemelor , reclamatiilor, persoanelor si a stadiului in care se afla toate acestea .Cred ca si dvs si noi stim deja raspunsul... In ceea ce priveste ultima intrebare , raspunsul este evident. Desi caldirea este de tip modern , institutia adapostita cu functionari cu tot este de tip birocratic clasic ( ca sa fim malitiosi , seamana izbitor cu Castelul descris de Franz Kafka !) si pretinde cetateanului un comportament de tipul descris de dvs : "… va rog respectuos". O asemenea institutie care prin titlu "ocroteste" este in realitate situata deasupra individului ale carui drepturi le trateaza cu dispret. Acest comportament institutional induce cetatenilor sentimente latente de ostilitate si genereaza reactii de tip revendicativ.(14.05.2002)
44.De cate ori apar la televizor politicieni din partide diferite este aproape sigur ca discutia se va derula dupa urmatoarea schema : ori se contrazic reciproc ori se invinuiesc reciproc. De cate ori un ziar afirma " Popescu este vinovat " apare a doua zi un alt ziar care sustine sus si tare ca "Popescu este nevinovat". De cate ori este elaborata o lege importanta ( buna sau rea ) cu care puterea se lauda , presa si societatea civila o desfiinteaza ( justificat sau nu ). De cate ori o instanta condamna pe cineva la inchisoare "definitiv" pentru un prejudiciu adus unor institutii, firme sau unor persoane , intervine ori prescriptia acelei fapte ori o alta instanta care conchide ca "prejudiciul n-a existat"... Ca cetatean, telespectator sau cititor te simti in afara jocului. Nu-ti poti forma o parere clara despre ce vezi, citesti sau auzi deoarece nu poti avea incredere in ceva ce " exista" si " nu exista" in acelasi timp. Care este cauza acestei stari de lucruri si ce consecinte decurg de aici ?
In primul rand exista o divergenta esentiala intre parerile personale divergente si intre interpretarile divergente ale unui fapt social. Intr-o societate libera opiniile sint in mod normal divergente ( consensul social absolut este o utopie periculoasa ). O anecdota americana afirma ca daca doi oameni au aceeasi idee aceasta se intampla numai pentru faptul ca unul din ei nu gandeste : repeta ca un papagal ce spune celalalt ! Pe de alta parte interpretarile divergente ale unui fapt social se afla intr-un plan diferit si creeaza confuzie in spatiul social distrugand increderea in propria judecata la nivel de individ. Dupa experienta unei lungi perioade a discrepantei intre vorba si fapta , oamenii nu mai sint pacaliti usor de lozinci si aparente si au devenit extrem de suspiciosi. Putem sa le vorbim pana ne plictisim despre ideea de justitie si drepturile omului. La prima dovada de incalcare a reprezentarii lor interne despre dreptate ( si din pacate au la indemana nu un exemplu ci zeci de cazuri relatate de presa sau cunoscute de ei insisi , cazuri in care hotul PRINS e negustor cinstit) ei nu mai dau doi bani pe ideea de justitie sau autoritate. Rezultatul este aparitia unei discrepante intre logica individuala si logica sociala care indica existenta unei stari conflictuale intre interesele individuale si interesele societatii si/sau ale statului situatie care ar fi trebuit sa le dea de gandit factorilor responsabili. Cauza principala a acestor stari de lucruri este o structurare atipica a spatiului social . Societatea noastra se caracterizeaza in principal prin lipsa feed-back -lui. Daca la nivel general este enuntata o propozitie : " In cazul X exista o delapidare de 300.000.000 milioane dolari " apare imediat contrariul : " In cazul X nu exista o delapidare …." . In spatiul social lucrurile raman exact asa : in coada de peste . Toate oalele se sparg in capul cetateanului anonim care trebuie sa hotarasca dupa mintea lui si in lipsa dovezilor
( dovezile sint in alte buzunare : ale statului ,institutiilor , etc.) daca este sau nu delapidare in conditiile in care banii din buzunarul lui au disparut intr-o forma sau alta dar la propriu chiar in acea gaura de 300.000.000 de dolari ! Consecinta principala a acestor stari de lucruri este declansarea unui mecanism care genereaza o stare de neincredere in fortele proprii si in propria gandire la nivelul de individ si suspiciune la nivel de societate. Acest mecanism este prezentat intuitiv in urmatoarea anecdota despre intalnirea a doi evrei, Rabin si Levi. Rabin il intreaba pe Levi : "Levi te duci la Lemberg ( un loc unde se faceau bani n.n.)" ? Levi raspunde " Nu, nu ma duc la Lemberg". Levi a raspuns asa pentru ca Rabin sa creada ca el nu se duce la Lemberg cand in realitate el voia sa ajunga acolo. Intrebarea care ramane deschisa este ce a gandit Rabin la acest raspuns dat de Levi si ce ne facem cand Rabin poate fi considerat chiar cetateanul anonim … (21.06.2002)
45.Cand aud la televizor sau citesc in presa despre faptul ca un palestinian ( barbat sau femeie, tanar sau matur ) detoneaza o bomba pe intr-un local, in autobuz,
intr-o statie de autobuz sau pur si simplu pe strada , cu scopul declarat de a omora cat mai multi israelieni ( faptul ca palestinianul este facut bucati odata cu dusmanii pe care ii uraste atat de mult nu mai conteaza deoarece stie acest lucru dinainte ) ma ingrozesc , nu mai inteleg absolut nimic si imi spun ca avem un mare noroc ca soarta ne-a aruncat pe aceste meleaguri. In acelasi timp am sentimentul ca ceva nu este in regula. Exista vreo explicatie psihologica (stiintifica) pentru aceste monstruozitati ?
Nu, si motivul este foarte simplu. Aceste monstruozitati nu pot fi studiate decat de la distanta si , ca sa spunem asa , post-mortem . Nu stim daca in acea zona acest lucru a fost facut sau este posibil deoarece membrii celor doua tabere sint preocupati in primul rind de propria supravietuire si mai putin de studierea resorturilor psihologice care stau la baza comportamentului inamicului. In mod cert perceptia intre cele doua tabere este deformata de ura reciproca in mod aproape ireversibil . S-a ajuns in etapa in care , desi nu declara acest lucru in mod explicit, nici una din tabere nu mai vede vreo trasatura omeneasca in adversarii din tabara opusa . Sentimentele umane fata de adversari , respectiv compasiunea si mila , au disparut si din acest punct de vedere moartea unor adversari nu mai este decat o problema statistica. Totusi, trebuie neaparat sa mentionam ca israelienii nu comit atentate sinucigase . Acestea sint mindria palestinienilor si au un caracter irational numai din punctul nostru de vedere. La baza baza lor stau convingeri, perceptii, rationamente si comportamente straine de cultura si civilizatia europeana dar care pentru brigazile de martiri au un rol hipnotic care merge pana la anularea instinctului de conservare . In alta ordine de idei, este foarte ciudat ca stiinta ortodoxa ( psihiatria , psihologia, etc. ) si terapiile propuse de acestea nu sint foarte eficiente atunci cand vor sa aduca pe calea cea buna "oile ratacite" indiferent ca este vorba comportamentul agresiv, furt sau escrocherie, prostitutie ,dependenta de droguri, alcool,etc. Cazurile de " indreptare" a unui comportament deviant sint insignifiante iar atunci cand totusi exista , "indreptarea" se refera la modificarea temporara a comportamentului si nu la schimbarea convingerilor profunde . Paradoxul este pe scurt acesta : in aceste cazuri indivizii stiu ce e bine …dar fac ce e rau si stiinta ortodoxa nu poate schimba prea mult aceasta situatie. In schimb, "terapiile" gruparilor teroriste, sectelor fanatice si religioase ,etc. reusesc sa schimbe nu numai comportamentul ci si convingerile respectiv intreg sistemul de valori al unui grup de indivizi ( uneori chiar educati ) mergand pana la anularea instinctului de conservare. Mecanismele acestei transformari dramatice nu sint inca cunoscute si singura explicatie pe care o avem este de ordin conceptual. Daca in stiinta , cultura si civilizatia moderna de tip occidental fiinta umana ca individualitate este o valoare esentiala , in universul dictaturii, terorii si fanatismului fiinta umana exista numai ca parte indiferenta a unei mase de manevra. Pe de alta parte, este la fel de adevarat ca stiinta ortodoxa (psihiatria,psihologia,etc.) ocoleste in mod diplomatic multe din problemele reale ale oamenilor si societatii contemporane
( ex: cum poate explica stiinta rusa geneza unor comportamente care conduc la …decapitarea unui ziarist occidental in secolul XXI ?! ) . Cel putin la noi , psihologia oficiala pe care o invata elevii de liceu nu are aproape nici o legatura cu viata lor reala, cu problemele societatii redate de mass-media ,etc. si este la fel de anosta atat pentru elevi cat si pentru profesorii care o predau. La nivel general, conform unui principiu tacit din spatiul nostru social, eul individual primeste numai fragmente disparate din mozaicul social . Prin traditie ( aici ne asemanam cu Orientul!), sinteza ( reconstituirea imaginii initiale ) revine in intregime individului, in absenta informatiilor esentiale si uneori chiar a mijloacelor de evaluare si interpretare a acestora . In aceste conditii multe din lucrurile aparent inexplicabile isi au originea intr-o realitate mult mai prozaica decat ar parea la prima vedere.(28.06.2002)
46.Presa a relatat pe larg despre cazul procurorului Alexandru Lele care , in deplina cunostinta de cauza , a indraznit sa ancheteze un fiu de prefect asumandu-si toate responsabilitatile si consecintele acestui fapt. Rezultatul a fost amenintarea fatisa de catre tata-prefectul , amenintare confirmata imediat prin punerea sub acuzare si anchetarea indraznetului procuror. Desi nu am o pregatire juridica cred ca s-a ajuns la o situatie incredibila .Un procuror este in conflict cu un intreg sistem juridic, cu reprezentantii lui ( procurorul general, ministrul justitiei,etc.) si chiar cu reprezentantii puterii ( ex : primul-ministru ). Intrebarea care se ridica este urmatoarea : cum poate fi caracterizata societatea in care un singur om, independent de vointa lui, ajunge in situatia de a fi in conflict cu un intreg sistem juridic sau chiar cu puterea politica? Si daca s-a ajuns pana aici, ce consecinte psihologice pot decurge din aceasta situatie pentru factorii implicati ?
Prima intrebare are in vedere raporturile dintre cetatean si stat. Din acest punct de vedere sistemele sociale se impart in doua categorii distincte. Prima categorie o constituie democratiile in care cetateanul este valoarea suprema in slujba careia functioneaza statul si in consecinta drepturile lui sînt considerate prioritare . A doua categorie o constituie totalitarismele de orice fel in care statul este considerat valoarea suprema iar obligatiile pe care cetateanul le are fata de stat sînt considerate prioritare in raport cu drepturile lui. In acest ultim caz, cetateanul nu poate in mod real sa castige un diferend cu statul, cu o institutie ,cu un reprezentant al puterii sau autoritatii si in consecinta nu va fi despagubit in caz de prejudiciu . Explicatia este aceea ca avem fie o dubla masura a legii ( aceleasi legi se aplica diferit in raport cu instantele , institutiile si indivizii in cauza ) fie legi duble ( respectiv se aplica legi diferite pentru reprezentantii autoritatii in raport cu legile aplicate cetatenilor ordinari). Simplificand lucrurile, cele doua sisteme sint diferite prin prezumtia aplicata in mod aprioric cetateanului obisnuit . Un stat democratic are la baza prezumtia de nevinovatie : statul trebuie sa demonstreze cu probe ca cetateanul X este vinovat si numai dupa aceea il aresteaza .Un stat nedemocratic porneste de la prezumtia de vinovatie : cetateanul X mai intai este arestat ramanand ca dupa aceea tot el sa aduca probe prin care sa (se) demonstreze ca este nevinovat . In cazul de fata, reactia autoritatii, a sistemului si a institutiilor este surprinzatoare prin existenta unui dublu limbaj , a inconsecventelor si prin natura ermetica a actiunilor promovate in spatiul social. In rezumat , societatea se caracterizeaza printr-o reactie de tipul " dai intr-unul, ţipa doi" care demonstreaza un lant de complicitati tacite . Acest comportament indica faptul ca sistemul nu este nici pe departe neutru si impartial . El are unele caracteristici oculte fiind orientat din start impotriva indivizilor. In ceea ce priveste consecintele psihologice implicate , situatia este dramatica in primul rand pentru procurorul care a miscat in front si in al doilea rand pentru frontul (sistemul) in care acesta a spart gheaţa. Sîntem în plina zona crepusculara. O singura persoana (!) reuseste sa puna in dificultate un intreg sistem si problema in acest caz nu este a ei ci a sistemului. Deoarece disputa are loc in spatiul public si nu poate fi trucata ( meritul presei este enorm ) , s-a ajuns intr-o situatie fara iesire si fara intoarcere deoarece , din motive evident diferite , ambele instante au adoptat strategia "totul sau nimic". Conflictul este de tip sistem - individ dar miza reala a conflictului in acest caz este foarte mare fiind in cauza credibilitatea si mentinerea sistemului. Din aceasta perpectiva nici un pret nu este prea mare. Dar deconspirarea mecanismului monstruos al presiunilor psihice care striveste constiintele si dezumanizeaza indivizii a relevat marelui public culpa morala a acestui sistem si in egala masura a relevat indiferenta lui fata de valorile morale. De fapt, sinuciderea procurorului Cristian Panait care a avut nesansa tragica de a fi sacrificat primul in acest caz, urmata de tentativa sistemului de a-l declara labil psihic post-mortem si recent de ultima tentativa de a-l scoate corupt , indica adevarata fata a sistemului mai exact a aisbergului cu care se mai lupta acum un singur om caruia situatia iî interzice sa mai aiba slabiciuni omenesti fiind in cauza supravietuirea lui psihica si sociala. Nu putem decat sa speram ca oamenii a caror gandire , atitudine si comportament conteaza cu adevarat in spatiul nostru social au inteles ca acest procuror ardelean lupta de fapt cu o stare de indiferenta sociala malefica. Dar aceasta nu mai este problema lui. Este a noastra.(05.07.2002)
47.Am facut armata prin anii `70 si noi cei de la trupa am fost foarte uimiti cînd un leat cu noi , fiu de general , ne-a povestit cum si-a serbat ziua de nastere. In vila din Bucuresti a parintilor care pentru acest eveniment special au fost plecati de acasa , a avut invitati 40 de tineri, baieti si fete. La zece seara s-a stins lumina in toata casa. Ceea ce a urmat pana dimineata s-a aflat partial. Din cand in cand sarbatoritul care avea un Polaroid declansa blitz-ul si facea cate o poza la intamplare... Dimineata au venit parintii sarbatoritului si acesta le-a înmanat pozele. Reactia mamei trebuie consemnata . Privind pozele, a început sa rada copios si plina de admitatie a laudat "umorul si ingeniozitatea" odorului. Mi-am reamintit acest episod cand am vazut la televizor scene filmate cu cei 40 de tineri care au fost prinsi consumand droguri intr-o cabana de lînga Satu-Mare. Cum apreciati aceste comportamente inclusiv din punct de vedere moral si ce le genereaza ?
Comportamentele descrise au in comun in primul rand o scadere a inhibitiilor. Desi "gusturile nu se discuta", in mod normal individul cauta intimitatea si lupta pentru protejarea ei. Pentru foarte multe motive acelasi lucru este valabil si in cazul unui cuplu indiferent daca este vorba de o casnicie sau de o simpla relatie. Intimitatea individuala si intimitatea unui cuplu indica existenta sentimentelor de pudoare , a sentimentului de tandrete, a atractiei erotice,etc. Pe de alta parte, intimitatea individuala si de cuplu este un indiciu al gradului de dezvoltare al respectului de sine si al respectului fata de celalalt. Daca o persoana matura se respecta pe sine isi va cenzura comportamentul in public si in mod firesc isi va respecta si proteja partenerul de viata dintr-un egoism normal si ancestral. Asa cum incestul este considerat un comportament patologic in aproape toate societatile , la fel si comportamente de tipul sex in grup sînt in cele mai multe culturi dezavuate tocmai din acel egoism ancestral. In acest din urma caz , persoana si eul propriu, persoana si eul celuilat sînt socotite "obiecte" fara valoare. De fapt, intr-un anumit sens, ele dispar. Dar nu toata lumea este construita la fel si in toate tarile si societatile exista grupuri sociale pentru care pudoarea si tandretea sint socotite depasite si nu este vorba numai de copiii de bani gata. In societatea noastra exista de exemplu cazuri de familii care fac nudism in comun , indiferent de vîrsta copiilor, motivandu-se ca fac acest lucru pentru a feri copii de inhibitii si nevroze sexuale si aceasta trebuie considerata o optiune a lor . La fel, exista opinii in spatiul nostru cultural -care regreta faptul ca , de exemplu, la sala Magheru a Teatrului National publicul din sala ,somat de actritele de pe scena sa strige acel cuvant neaos care incepe cu "pi" si se termina cu "da" n-a reusit sa o faca , renuntand, macar o clipa, la "cenzura culturala"… .Am citat opinia lui Alex. Leo Serban din articolul "Eva si muschii ei" - Revista "Dilema " nr.486 din 5 iulie 2002- despre piesa "Monoloagele vaginului " a Evei Ensler pusa in scena la teatrul mentionat. Dar conotatiile morale ale comportamentelor existente in spatiul nostru social nu fac obiectul acestui articol.
(12.07.2002)
48.In acest an bacalaureatul a oferit surprize . Subiectele la matematica au fost atat de dificile ( fapt recunoscut oficial chiar de profesori ) încât au picat chiar si elevi foarte buni. Pe de alta parte ,spre disperarea ministrului si inspectorilor, s-a afirmat si de catre elevi si de catre parinti ca s-au dat bani profesorilor . Daca fiecare parte implicata stie ce s-a intamplat dar , din motive diferite, nimeni nu vrea sa spuna adevarul pana la capat, ce consecinte poate avea aceasta stare de lucruri
Problema modului de concepere si de organizare a examenelor scolare, si in general o oricarui tip de examen, este cruciala pentru diagnosticul sistemului de invatamant si in general pentru modul in care se distribuie competentele in spatiul social. Responsabilitatea profesionala si sociala a factorilor implicati este foarte mare prin consecintele pe termen lung ale acestei activitati. In afara acestor repere oficiale trebuie sa actioneze un factor care le devanseaza pe ambele : constiinta profesionala . Sa presupunem prin absurd ca un profesor ar admite ca elevii sa copieze in prezenta lui si ca nimeni nu i-ar surprinde in acesta actiune . In acest caz , calitatea de instanta impartiala, neutra pe care trebuie sa o aiba un profesor a disparut prin crearea precedentului . Prima consecinta pentru profesor este pierderea prestigiului profesional si a credibilitatii. In ceea ce priveste elevii se poate spune ca au primit deja prima lectie de viata adevarata : la ce bun sa muncesti ca fraieru` cand , copiind , poti recupera intr-o zi ce fac altii intr-un an ? La prima vedere am localizat cauza raului dar aceste probleme reprezinta numai vârful aisbergului. Când comenzile sînt contradictorii si executia lor va fi incoerenta si câteva exemple vor arata acest lucru. Se stie ca uneori invatatoarele dau copiilor sarcini sau exercitii pe care le pot rezolva numai parintii acestora. Exista cazuri de profesori de matematica care rezolva cu elevii in clasa exercitiile usoare si dau pentru rezolvare acasa exercitiile grele. Exista foarte multe cazuri de manuale scolare care au greseli, fraze incoerente sau chiar paralogisme ( manualele de psihologie si biologie sint exemple excelente ). Nimeni nu este vinovat dar intotdeauna se castiga bani. Daca in cazurile amintite putem spune ca se incalca principiul accesibiliatii sau principiul competentei, in cazul evocat recent de ziarul Evenimentul zilei ( 12 milioane gasiti intr-o revista aflata pe catedra unei sali
de examen ) raspunsul dat de un inspector general ( "nici profesorii , nici parintii nu vor fi pedepsiti …pentru ca se afla la prima abatere !" ) este atat de elocvent incat nu mai trebuie comentat . Cea mai buna confirmare a acestor stari de lucruri este existenta acelui Serviciu National de Evaluare a carui principala preocupare pare sa fie paza subiectelor de examen … Credem totusi ca lucrurile nu au sînt atat de grave ca in urma cu cateva decenii ( prin 1973 s-a vorbit oficial despre decanul Fodor de la Facultatea de Drept care masluise tezele de admitere la aproape o suta de viitori gestionari ai dreptatii in societatea de atunci …). Consecinta pe termen lung a acestor situatii poate fi aparitia unei logici sociale centrata pe deviza "succesul prin orice mijloace ( scopul le scuza)". Din nefericire, in aceasta logica, morala si principiul competentei nu mai pot fi localizate cu usurinta.(19.07.2002).
49.In emisiunea "Ora de istorie" difuzata recent pe postul "Realitatea TV", am vazut cum Paul Niculescu-Mizil fost ministru prin anii `70 a povestit mandru ca Lucretiu Patrascanu i s-a adresat cam asa : "Ma, tu esti copilul lui Frusinica? Te stiu de cand erai mic si te-ai p... pe pantalonii mei!" . La acest limbaj Adrian Cioroianu, moderatorul emisiunii, nu a avut nici o reactie in mod evident. Daca mass-media va promova in continuare in mod explicit sau tacit vulgaritatea , si daca societatea nu va interveni, ce consecinte poate avea aceasta stare de lucruri ?
In primul rand trebuie sa facem o distinctie intre comportamentul afisat de fostii demnitari comunisti si comportamentul lor real. In cei 50 de ani de comunism , prin cenzura de sistem, asemenea demnitari au avut o imagine oficiala de oameni fara defecte si slabiciuni (aveau numai calitati dar abia acum se vede in ce constau acestea). Pe de alta parte, este la fel de adevarat ca in perioada comunista nici ziarele nici televiziunea nu au permis manifestarea vulgaritatii si obscenitatii dar aceasta atitudine a fost motivata in mod real de necesitatea mentinerii controlului social asupra mentalitatii ,limbajului si comportamentului indivizilor si nu de alte considerente. In prezent situatia a trecut in extrema opusa. Prin invocarea libertatii se ajunge la anihilarea inhibitiilor naturale , sociale si morale uitandu-se ca prima regula a libertatii de actiona este responsabilitatea pentru propriile acte. Daca socotim minora pronuntarea unui cuvant obscen in direct la televizor sa ne amintim ca la declansarea violentei din iunie `90 a contribuit si faptul "intamplator " ca in seara zilei de 13 iunie a fost data la stirile serii imaginea in prim plan si pe tot ecranul televizorului a unui indivit brunet care cu fata schimonosita de ura a rostit ceva de genul " Imi bag p…". ( Explicatia unor comportamente de grup care au urmat : prin lezarea inhibitiilor cultivate anterior, ostilitatea latenta a indivizilor si-a descoperit in mod reflex tinta ). Din acest punct de vedere se poate spune ca in prezent , in mod direct sau indirect, societatea isi triseaza proprii cetateni chiar prin mass-media. Ziarele si posturile TV abunda in prezentarea detaliata a unor comportamente in spatiul virtual pe care apoi legea si oamenii ei abia asteapta sa le reprime in spatiul real . Consecinta ? Nu mai este clara distinctia intre entitati fundamentale cum ar fi : social ,individual , personal,particular, intim, etc sau ,mai grav , intre bine-rau, normal-anormal, moral-imoral , decent-indecent, etc. De aici incolo cetateanul este absolut liber : judeca singur ! 26.07.2002)
50.Intr-un film american dat saptamana aceasta pe PRO TV un politist care isi facea rondul de dimineata vede o adolescenta care dormea pe o lada de carton . Se apropie de ea si cand fata se trezeste ii spune ca nu are voie sa doarma acolo si nici sa vagabondeze. O ajuta sa coboare si o lasa sa plece . Aceasta era in film. Marti , intr-o statie a tramvaiului 102 am vazut doi copii ai strazii murdari in tricouri si pantaloni scurti , cam de 10-14 ani blonzi si cu ochi albastrii . In aceeasi statie se aflau mai multi oameni inclusiv un gardian public sau ce-o fi fost cu uniforma albastra , sapca , baston,etc. . Cand a dat cu ochii de cei doi copii , chipul i s-a schimonosit de ura si fara nici un motiv a inceput sa-i injure si sa-i ameninte intr-un mod care nu poate fi reprodus. Oamenii din statie nu au intervenit de loc dar pe chipul lor se vedea dezaprobarea. Unul dintre cei doi copii l-a intrebat numai atat " " Ce ti-am facut noi , bre ?!". Care sint cauzele ultimilor doua atitudini ?
Pasivitatea opiniei publice si lipsa de reactie a cetatenilor in fata anormalitatii este o realitate dar problema este mai complicata decat pare la prima vedere. Este usor sa acuzam cetatenii in cazul de fata si in multe alte cazuri de neimplicare dar explicatia comportamentului lor este cu totul alta. In primul rand ei au convingerea profunda ca interventia lor este zadarnica ( si din pacate au de multe ori dreptate) . In al doilea rand ei stiu ca autoritatea una spune si alta face. In al treilea rand ei stiu ca aproape intotdeauna victima este de vina si abuzul triumfa. In al patrulea rand ei stiu ca persoanele fara aparare indiferent ca este vorba de copii, femei , batrani , persoane cu handicap sau copii ai strazii nu au nici o sansa in fata huliganilor indiferent de statutul si pozitia acestora. In al cincilea rand ei stiu ca nu exista coalizarea oamenilor normali in fata huliganilor ci numai coalizarea hulganilor in fata oamenilor normali.
De ce nu exista coalizare ? Pentru ca daca cineva intervine stie ca o pateste si nu-l apara nimeni, nici chiar legea . In sfarsit , trebuie sa spunem si acest lucru , timp de foarte multi ani societatea romaneasca a validat comportamentele anormale si a pedepsit comportamentele normale . Existau si exista inca doua atitudini interesante legate de ceea ce se intampla sub ochii tuturor. Din partea oamenilor : " Ce te amesteci ? Nu te amesteca , nu-i treaba ta ! " iar din partea autoritatilor : " De ce te amesteci ?! ". In ceea ce priveste comportamentul functionarului in cauza , cam atat a inteles el din slujba si lumea in care traieste : bastonul si pistolul ii dau dreptul sa atace ce si cum vor muschii lui. Cetatenii care il platesc ?! Sa se apere singuri !( 02.08.2002 ).
